Definitie Permanent -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PermanÉnt, -Ă, permanenti, -te, adjectiv Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara intrerupere; necontenit, neintrerupt. ♢ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme.
Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata, exercitand anumite atributii.
Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ♢ Armata permanenta = armata intretinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (În vechea armata) Care presta serviciul militar fara intrerupere. – Din franceza Permanent.

Varianta definitie 2: Permanent antonim: efemer, sezonier, temporar, trecator, vremelnic, provizoriu, schimbator

Varianta definitie 3: PermanÉnt adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: stabil.
2. adjectiv verifica cuvantul: constant.
3. adjectiv verifica cuvantul: continuu.
4. adverb verifica cuvantul: continuu.
5. adverb verifica cuvantul: intotdeauna.

Varianta definitie 4: Permanent adjectiv m., plural permanenti; f. singular permanenta, plural permanente

Varianta definitie 5: Permanent substantiv neutru, plural permanente

Varianta definitie 6: PermanÉnt1 -e n.
Ondulatie a parului, facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine o perioada indelungata. /<fr. permanent

Varianta definitie 7: PermanÉnt2 -ta (-ti, -te) 1) Care exista fara intrerupere; cu durata lunga; neintrerupt; continuu. Relatii -te. 2) Care functioneaza in permanenta. Consiliu -. /<fr. permanent

Varianta definitie 8: PermanÉnt, -Ă adjectiv
1. Stabil; neintrerupt; statornic, imuabil.
2. Ondulatie permanenta (si substantiv neutru) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special si care se mentine mult timp. [< franceza permanent, conform limba latina permanere – a ramane mereu].

Varianta definitie 9: PermanÉnt, -Ă adjectiv
1. stabil, neintrerupt; statornic, imuabil.
2. ondulatie -a (si substantiv neutru) = odulatie a parului facuta printr-un procedeu special si care se mentine mult timp. (< franceza permanent, limba latina permanens)