Permanență
Definitie, sens si explicatie
1Permanénță, permanente, substantiv feminin
1. Stare, insusire a unui lucru, a unei actiuni, a unui fenomen care dureaza fara intrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durata lunga a anumitor lucruri, fenomene etcetera ♢ Locutiune adverb În permanenta = fara intrerupere, in mod permanent; mereu.
2. (Concretizat) Organ sau serviciu insarcinat la anumite institutii sau intreprinderi cu asigurarea functionarii permanente a unor sectii (de obicei a celor care lucreaza cu publicul). – Din franceza Permanence.
1. Stare, insusire a unui lucru, a unei actiuni, a unui fenomen care dureaza fara intrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durata lunga a anumitor lucruri, fenomene etcetera ♢ Locutiune adverb În permanenta = fara intrerupere, in mod permanent; mereu.
2. (Concretizat) Organ sau serviciu insarcinat la anumite institutii sau intreprinderi cu asigurarea functionarii permanente a unor sectii (de obicei a celor care lucreaza cu publicul). – Din franceza Permanence.
2Permanenta substantiv feminin, g.-d. art. permanentei; plural permanente
3Permanénță -e f. 1) Caracter permanent; continuitate. ♢ În - fara intrerupere; continuu; neincetat. 2) (la unele intreprinderi sau institutii) Sectie care functioneaza permanent. /<fr. pemanence
4Permanénță substantiv feminin Durata constanta, neintrerupta a unui lucru; neintrerupere; statornicie. ♦ În permanenta = permanent, fara intrerupere. ♦ Birou, serviciu in unele intreprinderi care functioneaza fara intrerupere. [Conform: franceza permanence, limba italiana permanenza].
5Permanénță substantiv feminin insusire a unui lucru, a unei actiuni etcetera de a fi permanent(a). o in - = permanent, continuu. ♢ birou, serviciu in unele intreprinderi care functioneaza fara intrerupere. (< franceza permanence)