Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Piatră

1 * Cuvantul cu diacritice: piátră
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: PIATRĂ, pietre, substantiv feminin I. 1. (La singular) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului; (și la plural) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă; prin extensiune material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuințări, rocă naturală. ♢ Locutiune adjectiv De piatră = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimțitor, insensibil; prin extensiune rău. ♢ Expresie A scoate (sau a aduce etcetera ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etcetera (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile. A pune cea dinții piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etcetera Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensiune a se încăpățâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etcetera (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva). ♦ (La plural) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele. 2. (În sintagma) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră (I 1). 3. (Urmat de determinări care arata felul, întrebuințarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I 1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatra de moară. ♢ Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densa, care servește, în litografie, la prepararea clișeelor. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării. Piatră de încercare = a) rocă silicioasă foarte dura folosită (în trecut) la verificarea purității aurului și a argintului; b) figurat: mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = a) piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității ce marchează începutul construcției; b) figurat principiu sau element de bază, esențial. Piatră unghiulară = a) piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; b) figurat element de bază, fundamental. Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră prețioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și întrebuințat de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare. 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecționată din piatră (I 1) sau, prin extensiune, din os, din lemn etcetera 5. (Popular) Meteorit. 6. (Regional) Greutate (de cântar sau de balanță). 7. Precipitație formală din particule de gheață, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație; grindină. II. P. anal. 1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu vremea, pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide. 2. Substanță calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafața dinților neîngrijiți; tartru. 3. (Med.; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; prin extensiune litiază. 4. Compuse: (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu și de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăți). – Limba Latina petra.

2 * Cuvantul cu diacritice: piátră
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: PIATRĂ substantiv 1. verifica cuvantul: rocă. 2. (GEOL.) piatră-de-var verifica cuvantul: calcar; piatră ponce = spumă-de-mare, (învechit) piatră spumoasă. 3. (MIN.) piatră prețioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, (învechit) stemă; piatră rară verifica cuvantul: piatră prețioasă; piatră scumpă verifica cuvantul: piatră prețioasă. 4. (regional) râșnitoare. (- de moară.) 5. piatră funerară = (prin Banat) zleamăn. 6. piatră de vin verifica cuvantul: tartru. 7. verifica cuvantul: tartru. 8. verifica cuvantul: calcul. 9. verifica cuvantul: calculoză. 10. verifica cuvantul: grindină.

3 * Cuvantul cu diacritice: piátră
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: PIATRĂ substantiv verifica cuvantul: aerolit, greutate, meteorit.

4 * Cuvantul cu diacritice: piátră
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: piatră substantiv feminin (silabe -tră), g.-d. art. pietrei; plural pietre

5 * Cuvantul cu diacritice: piátră piétre
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: PIATRĂ pietre f. 1) Rocă dură răspândită la suprafața sau în interiorul pământului, având diferite întrebuințări. ♢ Epoca de - perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin confecționarea uneltelor și armelor din piatră. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei șlefuite neolitic. - abrazivă rocă foarte dură, întrebuințată la confecționarea abrazoarelor. - ponce v. PONCE. - de mozaic amestec de minerale mărunțite, întrebuințat la confecționarea mozaicurilor. - litografică rocă sedimentară de calcar, folosită în litografie pentru confecționarea clișeelor. - de încercare a) rocă foarte dură întrebuințată pentru controlarea purității aurului și a argintului; b) mijloc de control al capacității morale și/sau fizice ale unei persoane. - prețioasă (sau nestemată, scumpă, rară) mineral cristalizat, transparent, strălucitor, de mare valoare, întrebuințat pentru confecționarea bijuteriilor și a altor podoabe. - semiprețioasă mineral cristalizat, având o valoare mai mică decât piatra prețioasă. - filozofală a) substanță miraculoasă, care, după părerea alchimiștilor medievali, poate preface toate metalele în aur și poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca -a (a fi) foarte rezistent. A avea inimă de - a fi foarte crud, nemilos. A fi de - a fi nesimțitor. A scoate apă și din - seacă a obține ceva dorit în orice împrejurări. - acră sulfat dublu de aluminiu și de potasiu; alaun. - vânătă sulfat de cupru hidratat. - de var carbonat de calciu. -a iadului azotat de argint. - pucioasă sulf în formă de bucăți. 2) Bucată dintr-o astfel de rocă. Clădire de -. Drum de -. ♢ - de ascuțit cute. - de moară fiecare dintre cele două pietre mari rotunde și plate ale morii, care servesc pentru măcinatul grăunțelor. - de temelie a) piatră care se pune drept fundament la o construcție; b) component fundamental și esențial pentru ceva. - de hotar a) piatră pusă pentru a marca un hotar; b) obiect care delimitează, separă ceva. - kilometrică piatră paralelipipedică, pe care se indică numărul de kilometri de la locul unde este așezată aceasta până la o localitate. - în casă fată mare nemăritată (stătută), considerată ca o povară pentru familie. A pune prima (sau cea dintâi) - a iniția ceva. A arunca cu -a în cineva a aduce învinuiri cuiva. A nu lăsa (sau a nu rămâne) - pe - a distruge până în temelie, complet. A scula pietrele din somn a se împiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o - pe inimă a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o - de pe inimă (sau de pe suflet) a scăpa de o stare sufletească apăsătoare, plină de griji și de zbucium. Ori cu -a de cap, ori cu capul de - oricum ai proceda, e tot rău. 3) Strat dur depus pe pereții vaselor în care se fierbe sau se păstrează apă. ♢ - de vin tartru. 4) Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; tartru dentar; detritus. 5) med. Concrețiune formată din săruri în unele organe interne (ficat, rinichi, etcetera); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) popular Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață (provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie); grindină. [G.-D. pietrei; Sil. pia-] limba latina petra

6 * Cuvantul cu diacritice: piátră piétre
Cuvantul fara diacritice: piatra

Definitie: piatră (pietre), substantiv feminin – 1. Fragment de rocă dură. – 2. Calcul, litiază. – 3. Grindină. – Mr., megl. katră. Limba Latina petra (Pușcariu 1303; Candrea-Dens., 1371; REW 6445), conform limba italiana pietra, prov. peira, franceza pierre, sp. piedra, port. pedra. – Derivat pietrar (var. petrar), substantiv masculin (cioplitor în piatră; pește de rîu, Aspre zingel; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrean, substantiv masculin (locuitor al orașului Piatra-Neamț; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrărie, substantiv feminin (carieră de piatră; meseria pietrarului; bijuterie cu pietre prețioase); pietricele substantiv feminin plural (joc de copii); pietriș (var. petriș), substantiv neutru (piatră măruntă, prund); pietroi, substantiv masculin (piatră mare, stîncă); pietros (var. petros), adjectiv (cu piatră; dur, tare; rece, nemilos; varietate de cireșe); pietroșel, substantiv masculin (cînepar, Cannabina Krameri); pietrui, verb (a pava); pietruri, substantiv feminin plural (produse chimice în general; unguent); împietri, verb (a hotărnici; a uimi, a ului); împietroșa, verb (a întări). Pietros (mr. kitros) poate reprezenta direct limba latina petrōsus (Pușcariu 1317; Candrea-Dens., 1372), conform limba italiana pietroso.