Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Piele

1 * Cuvantul cu diacritice: piéle
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: PIELE, piei, substantiv feminin 1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ Locutiune adjectiv și adverb În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ♢ Locutiune adverb (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ Expresie A ști (sau a vedea etcetera) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etcetera; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etcetera). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etcetera). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etcetera). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etcetera). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-roșii = nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Figurativ Ființă, făptură; prin extensiune viață. Ține la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Genitiv-dat.: pielii, pieii] – Limba Latina pellis, -em.

2 * Cuvantul cu diacritice: piéle
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: PIELE substantiv verifica cuvantul: membrană, pieliță.

3 * Cuvantul cu diacritice: piéle
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: PIELE substantiv 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o - de urs.)

4 * Cuvantul cu diacritice: piéle
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: piele substantiv feminin, g.-d. art. pielii, (la animale) pieii; plural piei

5 * Cuvantul cu diacritice: piéle piei
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: PIELE piei f. 1) (la om și la animale) Înveliș exterior al corpului. ♢ Pieile-roșii populație autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) -ea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la - a uda complet. A lua șapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva și -ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-și teme -ea a se feri de riscuri. A scăpa cu -ea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situație complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva -ea (sau a nu-și mai încăpea în -) a) a fi foarte gras; b) a simți o mare mulțumire sufletească. A-și ieși din - a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu -ea a rămâne sărac de tot. A simți pe propria - a trece printr-o situație dificilă. A-i face cuiva -ea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva -ea de găină (sau de gâscă) a i se încreți cuiva pielea de frig sau de frică. A-și lăsa pe undeva -ea a muri nu se știe pe unde. A fi numai - și oase a fi extrem de slab. A da -ea popii a deceda. Te mănâncă -ea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliș cu păr al unor animale, jupuit (și prelucrat); blană. - de urs. - de iepure. ♢ - crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde -ea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. --de-drac țesătură specială de bumbac, tare și rezistentă. 3) Material obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor din care se confecționează obiecte de încălțăminte și de galanterie. ♢ - artificială imitație de piele. [G.-D. pielii] limba latina pellis

6 * Cuvantul cu diacritice: piéle piéi
Cuvantul fara diacritice: piele

Definitie: piele (piei), substantiv feminin – 1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Varianta (Moldova) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Limba Latina pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), conform limba italiana, port. pelle, prov. pel, franceza peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Derivat pielar, substantiv masculin (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, substantiv feminin (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuță), substantiv feminin (piele, mai ales de miel), cu sufix -cea (după Candrea-Dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din limba latina pĕllicĕlla); pieliță, substantiv feminin (piele; membrană; ten); pielos, adjectiv (Trans., neted, alunecos); împielița, verb (a incarna); împielițat, adjectiv (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.