1
Piele, piei, substantiv feminin
1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; prin specializare epiderma omului.
Locuțiune adjectiv și adverb În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud.
Locuțiune adverb (Până) la piele = în întregime, de tot, complet.
Expresie A ști (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = A) a fi bucuros, fericit etc.; B) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = A) a risca, a se expune; B) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare.
Compus: pieile-roșii = nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni.
Figurat Ființă, făptură; prin extensiune viață. Ține la pielea lui.
2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); prin specializare blană.
Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Genitiv-dat.: pielii, pieii] – Latină Pellis, -em.
1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; prin specializare epiderma omului.
Locuțiune adjectiv și adverb În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud.
Locuțiune adverb (Până) la piele = în întregime, de tot, complet.
Expresie A ști (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = A) a fi bucuros, fericit etc.; B) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = A) a risca, a se expune; B) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare.
Compus: pieile-roșii = nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni.
Figurat Ființă, făptură; prin extensiune viață. Ține la pielea lui.
2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); prin specializare blană.
Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Genitiv-dat.: pielii, pieii] – Latină Pellis, -em.
DEX – dicționarul explicativ
2
Piele piei feminin 1) (la om și la animale) Înveliș exterior al corpului.
Pieile-roșii populație autohtonă din America de Nord; amerindieni.
Cu (sau în) pielea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la piele a uda complet. A lua șapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva și pielea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-și teme pielea a se feri de riscuri. A scăpa cu pielea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situație complicată).
A nu-l mai încăpea pe cineva pielea (sau a nu-și mai încăpea în piele) a) a fi foarte gras; b) a simți o mare mulțumire sufletească. A-și ieși din piele a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu pielea a rămâne sărac de tot. A simți pe propria piele a trece printr-o situație dificilă. A-i face cuiva pielea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva pielea de găină (sau de gâscă) a i se încreți cuiva pielea de frig sau de frică. A-și lăsa pe undeva pielea a muri nu se știe pe unde. A fi numai piele și oase a fi extrem de slab. A da pielea popii a deceda. Te mănâncă pielea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliș cu păr al unor animale, jupuit (și prelucrat); blană. Piele de urs. piele de iepure.
Piele crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde pielea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. Piele-de-drac țesătură specială de bumbac, tare și rezistentă. 3) Material obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor din care se confecționează obiecte de încălțăminte și de galanterie.
Piele artificială imitație de piele. [Genitiv-dativ Pielii] /<latină pellis
Pieile-roșii populație autohtonă din America de Nord; amerindieni.
Cu (sau în) pielea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la piele a uda complet. A lua șapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva și pielea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-și teme pielea a se feri de riscuri. A scăpa cu pielea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situație complicată).
A nu-l mai încăpea pe cineva pielea (sau a nu-și mai încăpea în piele) a) a fi foarte gras; b) a simți o mare mulțumire sufletească. A-și ieși din piele a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu pielea a rămâne sărac de tot. A simți pe propria piele a trece printr-o situație dificilă. A-i face cuiva pielea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva pielea de găină (sau de gâscă) a i se încreți cuiva pielea de frig sau de frică. A-și lăsa pe undeva pielea a muri nu se știe pe unde. A fi numai piele și oase a fi extrem de slab. A da pielea popii a deceda. Te mănâncă pielea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliș cu păr al unor animale, jupuit (și prelucrat); blană. Piele de urs. piele de iepure.
Piele crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde pielea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. Piele-de-drac țesătură specială de bumbac, tare și rezistentă. 3) Material obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor din care se confecționează obiecte de încălțăminte și de galanterie.
Piele artificială imitație de piele. [Genitiv-dativ Pielii] /<latină pellis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Piele (piei), substantiv feminin –
1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. –
2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. –
3. Curea, iuft. – Variantă (Moldova) chele. Aromână chiale, meglenoromână chialie. Latină pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-dens., 1379; Rew 6377), conform italiană, portugheză pelle, provensală pel, franceză peau, spaniolă piel. Cuvînt de uz general (Alr, I, 3). – Derivat pielar, substantiv masculin (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, substantiv feminin (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (variantă pielcică, pielcuță), substantiv feminin (piele, mai ales de miel), cu sufix -cea (după Candrea-dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din latină *pĕllicĕlla); pieliță, substantiv feminin (piele; membrană; ten); pielos, adjectiv (Transilvania, neted, alunecos); împielița, verb (a incarna); împielițat, adjectiv (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.
1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. –
2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. –
3. Curea, iuft. – Variantă (Moldova) chele. Aromână chiale, meglenoromână chialie. Latină pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-dens., 1379; Rew 6377), conform italiană, portugheză pelle, provensală pel, franceză peau, spaniolă piel. Cuvînt de uz general (Alr, I, 3). – Derivat pielar, substantiv masculin (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, substantiv feminin (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (variantă pielcică, pielcuță), substantiv feminin (piele, mai ales de miel), cu sufix -cea (după Candrea-dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din latină *pĕllicĕlla); pieliță, substantiv feminin (piele; membrană; ten); pielos, adjectiv (Transilvania, neted, alunecos); împielița, verb (a incarna); împielițat, adjectiv (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.
DER – dicționarul etimologic
4
Piele substantiv feminin, genitiv-dativ articulat pielii, (la animale) pieii; plural piei
DOOM – dicționarul ortografic