Pietate
Definitie, sens si explicatie
1Pietate substantiv feminin
1. Evlavie, smerenie, cucernicie.
2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duiosie) fata de cineva sau de ceva. [Pronuntat: pi-e-] – Din franceza Piete, limba latina Pietas, -atis.
1. Evlavie, smerenie, cucernicie.
2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duiosie) fata de cineva sau de ceva. [Pronuntat: pi-e-] – Din franceza Piete, limba latina Pietas, -atis.
2Pietate substantiv verifica cuvantul: indurare, mila, milostivire.
3Pietate substantiv verifica cuvantul: credinta.
4Pietate substantiv feminin (silabe pi-e-), g.-d. art. pietatii
5Pietate f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea si exercitarea constiincioasa a practicilor bisericesti; cucernicie; cuviosie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plina de respect si duiosie (fata de cineva sau de ceva). [G.-d. Pietatii; Sil. Pi-e-] /<fr. piete, limba latina pietas, -atis
6Pietate substantiv feminin
1. Evlavie, smerenie. ♦ Mila. ♢ Munte de pietate = casa de imprumut prin amanet.
2. Devotament. [Pronume pi-e-. / < franceza piete, conform limba latina pietas].
1. Evlavie, smerenie. ♦ Mila. ♢ Munte de pietate = casa de imprumut prin amanet.
2. Devotament. [Pronume pi-e-. / < franceza piete, conform limba latina pietas].
7Pietate substantiv feminin
1. evlavie, smerenie; devotiune.
2. sentiment de respect profund fata de cineva sau ceva. (< franceza piete, limba latina pietas)
1. evlavie, smerenie; devotiune.
2. sentiment de respect profund fata de cineva sau ceva. (< franceza piete, limba latina pietas)
8Pietate substantiv feminin – Mila, evlavie, veneratie, devotament.
Limba Latina pietatem (secolul Xix). – Derivat impietate, substantiv feminin (lipsa de pietate); pios, adjectiv , din franceza pieux; pietos, adjectiv , fara intrebuintare, cuvint fortat de Odobescu dupa limba italiana pietoso.
Limba Latina pietatem (secolul Xix). – Derivat impietate, substantiv feminin (lipsa de pietate); pios, adjectiv , din franceza pieux; pietos, adjectiv , fara intrebuintare, cuvint fortat de Odobescu dupa limba italiana pietoso.