Definitie Pinten - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pinten, pinteni, substantiv masculin
1. Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita dintata, cu un varf etcetera, pe care calaretii il prind la calcaiul cizmelor si care le serveste pentru a imboldi calul la mers; prin extensiune lovitura data calului cu acest obiect. ♢ Expresie A da pinteni = A) a impunge, a imboldi calul cu pintenii pentru a-l face sa mearga mai repede; B) a (se) zori, a (se) grabi.
A bate din pinteni = (mai ales despre militari) a lovi calcaiele unul de altul, facand sa sune pintenii, si a lua pozitia (reglementara) de drepti.
A bate din pinteni (de bucurie) = a-si manifesta bucuria in chip zgomotos.
2. P. anal. (La unele pasari, mai ales la cocosi) Formatie cornoasa situata in partea de dinapoi si de jos a piciorului, deasupra labei. ♦ Protuberanta situata in partea de dinapoi si de jos a piciorului calului sau boului, deasupra gleznei.
3. P. anal.
Numele unor parti de plante sau (cu determinari) al unor plante care au de obicei proeminente, protuberante, excrescente etcetera
4. Proeminenta a unei piese care serveste la limitarea cursei altei piese in miscare sau ca punct de articulatie. ♦ Unealta cu care apicultorii fixeaza fagurele pe rama.
5. Constructie sau element de constructie care seamana cu un pinten (1) si care sustine sau intareste o zidarie, un terasament, consolideaza un mal etcetera
6. Portiune de teren care depaseste nivelul din jur; varf mic, culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos unitar. – Din limba slava (veche) *pentĩnŭ.

Varianta definitie 2: Pinten substantiv verifica cuvantul: contrafort, marama, naframa, nemtisor, patina, surguci.

Varianta definitie 3: Pinten substantiv
1. (Moldova) spor, (invechit) dezghin. (- la cizma unui calaret.)
2. (TEHN.) nas. (- la o piesa.)
3. (regional) castana, pipa. (- format la piciorul calului.)

Varianta definitie 4: Pinten substantiv masculin, plural pinteni

Varianta definitie 5: Pinten1 -i m. 1) (la unele animale si pasari) Proeminenta cornoasa in partea de dinapoi si de jos a piciorului. 2) (la unele plante) Parte care reprezinta o proeminenta sau o excrescenta. /<sl. pentinu

Varianta definitie 6: Pinten2 -i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

Varianta definitie 7: Pinten (pinteni), substantiv masculin –
1. Obiect de metal la cizmele calaretilor. –
2. Formatiune cornoasa la piciorul cocosului. –
3. Dig, zagaz, contrafort. –
4. (Trans.) Naframa pe care mireasa o daruieste mirelui la nuntile populare. – Varianta pintene, Mold. pintin.
Sl. pętino „calcii” (Miklosich, Slaw.
Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), conform pol. pięta „calcii”, lituan. pentinnas „pinten”. – Derivat pintenas, substantiv masculin (nemtisor, Delphinium consolida); pintenat (var. impintenat), adjectiv (prevazut cu pinteni); impintena, verb (a da din pinteni, a imboldi); pintenel, substantiv masculin (nemtisor, planta; val de mireasa).
Din rom. provine limba sarba: pintjena (Dacor., X, 34).