Pioncăni
Definitie, sens si explicatie
1Pioncani, pioncan si pioncanesc, verb Iv (regional)
1. (despre curci) a scoate strigatul caracteristic speciei; a pioncai.
2. a vorbi cu voce subtire, pitigaiata; a pioncai.
3. a vorbi incet, slab, stins; a pioncai, a pioci.
4. a slabi, a se topi (de boala sau de batranete); a deveni moale, fara putere.
5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncai.
6. a nu mai vedea bine.
7. a se mocosi, a se mocai.
1. (despre curci) a scoate strigatul caracteristic speciei; a pioncai.
2. a vorbi cu voce subtire, pitigaiata; a pioncai.
3. a vorbi incet, slab, stins; a pioncai, a pioci.
4. a slabi, a se topi (de boala sau de batranete); a deveni moale, fara putere.
5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncai.
6. a nu mai vedea bine.
7. a se mocosi, a se mocai.