Varianta definitie 2: Pipiric (pipirici), substantiv masculin – Corcitura, stirpitura. – Varianta pipiriu, piperig.
Creatie expresiva, conform cicili, giugiuli, rut. pidpirka „stirpitura” (dupa Candrea, rut. este etimonul rom.) limba neogreaca: πισπιρίγϰος „stirpitura”, sp. pipirigallo, pipiripao, pipiritaña etcetera În Bucovina Este cuvint identic cu pipirig (var. tipirig), substantiv masculin (stuf, Juncus effusus, Scirpus lacustris; rogoz, Heleocharis palustris; planta ecvitacee, Equisetum hiemale), pe care Cihac, II, 242 si Tiktin le trimit la papura, cu mica probabilitate, si la pirpiriu, adjectiv (plapind, slabanog), cu r infix, a carui corespondenta cu limba turca: pirpiri „grosolan” (Loewe 69; Tiktin; Candrea) teebuie sa fie intimplatoare.
Derivat pipirigut, substantiv masculin (rogoz); pipiriguta, substantiv feminin (paius, Aira cespitosa); pipigioi, substantiv masculin (Trans., mazariche salbatica, Orobus vernus); pipernici, verb reflexiv (a se zgirci, a se contracta; a se atrofia, a slabi), in al carui prin sens pare sa fi intervenit o incrucisare cu piper, condiment (de la pir, planta, dupa Tiktin; de la piper dupa Scriban); pipernicie, substantiv feminin (zgirceala, atrofie); pirnici, verb (a slabi); pirniceala, substantiv feminin (aspect pipernicit); pierci (var. chirci, inchirci), verb (a se opri din crestere), conform sgirci, sbirci.
Pentru familia lui pirpiriu, conform firfiriu, firfiric.
litere.