Placentar -ă
Definitie, sens si explicatie
1Placentar, -ă, placentari, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care apartine placentei (1), privitor la placenta.
2. Substantiv neutru: (La plural), Subclasa de mamifere care cuprinde animale cu placenta; (si la singular) animal care face parte din aceasta subclasa. – Din franceza Placentaire.
1. Adjectiv Care apartine placentei (1), privitor la placenta.
2. Substantiv neutru: (La plural), Subclasa de mamifere care cuprinde animale cu placenta; (si la singular) animal care face parte din aceasta subclasa. – Din franceza Placentaire.
2Placentar adjectiv m., plural placentari; f. singular placentara, plural placentare
3Placentar substantiv neutru, plural placentare
4Placentar -a (-i, -e) 1) Care tine de placenta; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placenta; cu placenta. /<fr. placentaire
5Placentar, -ă adjectiv
1. Referitor la placenta, al placentei.
2. Cu placenta. substantiv neutrupl.
Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern si pui se face prin intermediul placentei (1). [Conform: franceza placentaire(s)].
1. Referitor la placenta, al placentei.
2. Cu placenta. substantiv neutrupl.
Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern si pui se face prin intermediul placentei (1). [Conform: franceza placentaire(s)].
6Placentar, -ă adjectiv
1. referitor la placenta.
2. (despre mamifere) cu placenta. (< franceza placentaire)
1. referitor la placenta.
2. (despre mamifere) cu placenta. (< franceza placentaire)