Placa
Definitie, sens si explicatie
1Placa, plachez, verb I. Tranzitiv
1. A acoperi suprafata unui element de constructie, a unui obiect etcetera cu un strat de material de alta natura, pentru a-l proteja, pentru a-i infrumuseta aspectul etcetera
2. (La jocul de rugbi) A opri un jucator sa patrunda spre poarta adversa, imobilizandu-l cu mainile.
3. (Livresc) A parasi, a abandona. – Din franceza Plaquer.
1. A acoperi suprafata unui element de constructie, a unui obiect etcetera cu un strat de material de alta natura, pentru a-l proteja, pentru a-i infrumuseta aspectul etcetera
2. (La jocul de rugbi) A opri un jucator sa patrunda spre poarta adversa, imobilizandu-l cu mainile.
3. (Livresc) A parasi, a abandona. – Din franceza Plaquer.
2Placa verb verifica cuvantul: abandona, lasa, parasi.
3Placa verb, indicativ prezent 1 singular plachez, 3 singular si plural placheaza
4A placa1 -chez tranzitiv 1) (elemente de constructie, mobilier etcetera) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer
5A placa2 -chez tranzitiv (jucator de rugbi) A opri stavilind calea spre poarta. /<fr. plaquer
6Placa verb I. tr.
1. A acoperi fetele unui element de constructie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de alta natura.
2. A opri un jucator la rugbi sa patrunda catre buturile adverse., imobilizandu-l cu mainile.
3. (Av.) A ateriza pe verticala. [< franceza plaquer].
1. A acoperi fetele unui element de constructie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de alta natura.
2. A opri un jucator la rugbi sa patrunda catre buturile adverse., imobilizandu-l cu mainile.
3. (Av.) A ateriza pe verticala. [< franceza plaquer].
7Placa verb tr.
I.
1. a acoperi cu un strat de metal subtire un alt metal.
2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.
3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.
Ii.
1. a apasa cu forta pe un lucru; a insista.
2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii, imobilizandu-l cu mainile.
3. (muz.) a executa viguros, deodata, la pian, toate notele unui acord.
4. (av.) a ateriza pe verticala. (< franceza plaquer)
I.
1. a acoperi cu un strat de metal subtire un alt metal.
2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.
3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.
Ii.
1. a apasa cu forta pe un lucru; a insista.
2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii, imobilizandu-l cu mainile.
3. (muz.) a executa viguros, deodata, la pian, toate notele unui acord.
4. (av.) a ateriza pe verticala. (< franceza plaquer)