Platinit
Definitie, sens si explicatie
1Platinit substantiv neutru Aliaj de otel cu continut mare de nichel, din care se fac legaturile la electrozii becurilor electrice. – Din franceza Platinite, limba germana Platinit.
2Platinit substantiv neutru
3Platinit n.
Aliaj de fier si de nichel, intrebuintat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid si a lampilor cu incandescenta. /<fr. platinite, limba germana Platinit
Aliaj de fier si de nichel, intrebuintat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid si a lampilor cu incandescenta. /<fr. platinite, limba germana Platinit
4Platinit substantiv neutru Aliaj de fier si nichel. [< franceza platinite].
5Platinit substantiv neutru aliaj de otel si nichel, la fabricarea electrozilor unor lampi electrice, la unele piese de radio etcetera (< franceza platinite)
6Platinit, platinituri, substantiv neutru Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legaturile la electrozii becurilor electrice. – Franceza Platinite.