Plebe
Definitie, sens si explicatie
1Plébe substantiv feminin
1. (În Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat.
2. (În evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din secolul Xvi-xvii.
3. (Livresc) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; prin extensiune multime, gloata. ♦ Figurativ Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din franceza Plèbe, limba latina Plebs, -bis.
1. (În Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat.
2. (În evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din secolul Xvi-xvii.
3. (Livresc) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; prin extensiune multime, gloata. ♦ Figurativ Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din franceza Plèbe, limba latina Plebs, -bis.
2Plébe substantiv verifica cuvantul: gloata.
3Plebe substantiv feminin, g.-d, art. plebei
4Plébe f. 1) (in Roma antica) Populatie libera fara ocupatie permanenta, care se intretinea din castiguri ocazionale. 2) (in evul mediu) Patura sociala care includea cei mai saraci oraseni. 3) Patura sociala fara drepturi, fara merite, corupta. /<fr. plebe, limba latina plebs, -bis
5Plébe substantiv feminin (În Roma antica) Patura sociala lipsita de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populatie asuprita, exploatata. ♦ (Figurat) Categorie de oameni declasati; drojdia societatii. [Genitiv -bei. / conform limba latina plebs, franceza plèbe, limba italiana plebe].
6Plébe substantiv feminin
1. (in Roma antica) patura sociala lipsita de drepturi sau cu drepturi limitate.
2. (in evul mediu) patura cea mai saraca a populatiei orasenesti; (prin extensiune) populatie asuprita, exploatata; poporul de jos, gloata. ♢ (peior.) categorie de oameni declasati; drojdia societatii. (< franceza plèbe, limba latina plebs)
1. (in Roma antica) patura sociala lipsita de drepturi sau cu drepturi limitate.
2. (in evul mediu) patura cea mai saraca a populatiei orasenesti; (prin extensiune) populatie asuprita, exploatata; poporul de jos, gloata. ♢ (peior.) categorie de oameni declasati; drojdia societatii. (< franceza plèbe, limba latina plebs)