1
Plenipotențiar, plenipotențiari, substantiv masculin, adjectiv (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pronunțat: -ți-ar] – Din franceză Plenipotentiaire.
DEX – dicționarul explicativ
2
Plenipotențiar plenipotențiară (plenipotențiari, plenipotențiare) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie plenipotențiară.
Ministru plenipotențiar diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Silabe -ți-ar] /<franceză plenipotentiaire
Ministru plenipotențiar diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Silabe -ți-ar] /<franceză plenipotentiaire
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Plenipotențiar adjectiv masculin Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pronume -ți-ar. / conform italiană plenipotenziario, franceză plenipotentiaire].
DN – dicționar de neologisme
4
Plenipotențiar substantiv masculin, adjectiv (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< franceză plenipotentiaire, latină plenipotentiarius)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Plenipotențiar substantiv masculin, adjectiv masculin (silabe -ți-ar), plural plenipotențiari
DOOM – dicționarul ortografic
