Plenitudine
Definitie, sens si explicatie
1Plenitudine substantiv feminin Dezvoltare completa, integrala; deplinatate, totalitate; prin extensiune desavarsire. ♢ Plenitudine vocalica = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonora a unei vocale. – Din franceza Plenitude, limba latina Plenitudo, -inis.
2Plenitudine substantiv
1. verifica cuvantul: deplinatate.
2. verifica cuvantul: desavarsire.
1. verifica cuvantul: deplinatate.
2. verifica cuvantul: desavarsire.
3Plenitudine substantiv feminin, g.-d. art. plenitudinii
4Plenitudine f.
Caracter deplin; plinatate; deplinatate. /<fr. plenitude, limba latina plenitudo, -inis
Caracter deplin; plinatate; deplinatate. /<fr. plenitude, limba latina plenitudo, -inis
5Plenitudine substantiv feminin Dezvoltare completa; deplinatate, totalitate. [Conform: limba italiana plenitudine, franceza plenitude, limba latina plenitudo].
6Plenitudine substantiv feminin insusire, stare a ceea ce este deplin; deplinatate, desavarsire, totalitate. (< franceza plenitude, limba latina plenitudo)