Pleosc
Definitie, sens si explicatie
1Pleosc interjectie Cuvant care reda zgomotul produs de caderea unui corp moale (in apa) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee.
Conform: limba slava (veche) p l e s k ŭ.
Conform: limba slava (veche) p l e s k ŭ.
2Pleosc interjectie sart! (-! i-a tras o palma.)
3Pleosc interj
4Pleosc interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la lovirea palmelor una de alta, la lovirea unui corp elastic de ceva, la caderea unui corp in apa etcetera). /Onomat.
5Pleosc!, interjectie, substantiv feminin
1. (interj., popular) cuvant care reda zgomotul produs de caderea unui corp moale sau de lovirea unui corp moale sau elastic de altul, de caderea apei sau al apei in care cade ceva.
2. (reg.; substantiv feminin; in forma „pleoasca”) lovitura data cu palma.
3. (reg.; substantiv feminin, in forma „pleoasca”) ciumafaie (planta medicinala foarte toxica).
1. (interj., popular) cuvant care reda zgomotul produs de caderea unui corp moale sau de lovirea unui corp moale sau elastic de altul, de caderea apei sau al apei in care cade ceva.
2. (reg.; substantiv feminin; in forma „pleoasca”) lovitura data cu palma.
3. (reg.; substantiv feminin, in forma „pleoasca”) ciumafaie (planta medicinala foarte toxica).
6Pleosc interjectie – Imita zgomotul produs de baterea din palme, de bici sau de balacit. – Varianta pliosc; pleasc (imita zgomotul facut de limba).
Creatie expresiva, conform fleasc, trosc, limba slava (veche) pljuskŭ „zgomot”, limba slava (veche) pleskati „a bate din palme” (Cihac, Ii, 264), bulgara pljaskam. – Derivat pleoscai, verb (a bate din palme; a plesni, a pocni); plescai (var. plescani, mr. plascanescu, plascanire), verb (a pocni din limba), conform limba sarba: pljeskati, bulgara pljuskam, pleskam (dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 36 si Conev 86, rom. ar veni din bulgara); ple(o)scait, substantiv neutru (aplaudare, balaceala, plesnit de limba); pleoscanita, substantiv feminin (rostopasca, Chelidonium); pleosti, verb (a se labarta, a se turti, a se strivi; a se deprima), conform bleojdi, limba sarba: pljostiti, limba rusa pljustiti (dupa Cihac, Ii, 264, rom. provine din limba slava (veche)), limba latina plautus, plotus „cu urechile cazute”; pleostit, adjectiv (turtit; decazut; scund, de mica inaltime, abatut); pleosteala, substantiv feminin (depresiune); pleasca, substantiv feminin (palarie moale); plesti, verb (Bucovina, Maram., a se turti; Banat, a se piti).
Pentru familia expresiva, conform Iordan, Bf, Ii,
Creatie expresiva, conform fleasc, trosc, limba slava (veche) pljuskŭ „zgomot”, limba slava (veche) pleskati „a bate din palme” (Cihac, Ii, 264), bulgara pljaskam. – Derivat pleoscai, verb (a bate din palme; a plesni, a pocni); plescai (var. plescani, mr. plascanescu, plascanire), verb (a pocni din limba), conform limba sarba: pljeskati, bulgara pljuskam, pleskam (dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 36 si Conev 86, rom. ar veni din bulgara); ple(o)scait, substantiv neutru (aplaudare, balaceala, plesnit de limba); pleoscanita, substantiv feminin (rostopasca, Chelidonium); pleosti, verb (a se labarta, a se turti, a se strivi; a se deprima), conform bleojdi, limba sarba: pljostiti, limba rusa pljustiti (dupa Cihac, Ii, 264, rom. provine din limba slava (veche)), limba latina plautus, plotus „cu urechile cazute”; pleostit, adjectiv (turtit; decazut; scund, de mica inaltime, abatut); pleosteala, substantiv feminin (depresiune); pleasca, substantiv feminin (palarie moale); plesti, verb (Bucovina, Maram., a se turti; Banat, a se piti).
Pentru familia expresiva, conform Iordan, Bf, Ii,