Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Plocon

1 * Cuvantul cu diacritice: plocón
Cuvantul fara diacritice: plocon

Definitie: PLOCON, plocoane, substantiv neutru 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, familiar) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ Expresie A duce (sau a aduce, a trimite etcetera pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Prin specializare: Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Varianta: poclon substantiv neutru] – Din limba slava (veche) poklonŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: plocón
Cuvantul fara diacritice: plocon

Definitie: PLOCON substantiv verifica cuvantul: atenție, cadou, compliment, dar, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea.

3 * Cuvantul cu diacritice: plocón
Cuvantul fara diacritice: plocon

Definitie: plocon substantiv neutru, plural plocoane

4 * Cuvantul cu diacritice: plocón -oáne
Cuvantul fara diacritice: plocon

Definitie: PLOCON -oane n. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Dar oferit de supușii Porții Otomane, curții domnești sau moșierului. 2) fam. Cadou făcut unei persoane pentru a obține o favoare sau drept mulțumită pentru un serviciu ♢ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva - cuiva a prezenta pe cineva în fața cuiva (în semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). limba slava (veche) poklonu

5 * Cuvantul cu diacritice: plocón plocoáne
Cuvantul fara diacritice: plocon

Definitie: plocon (plocoane), substantiv neutru – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Varianta cuvant invechit poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), conform bulgara, limba sarba: poklon. – Derivat ploconi, verb reflexiv (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din limba slava (veche) po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, substantiv feminin (aplecare, ploconire).