Plocon
Definitie, sens si explicatie
1Plocon, plocoane, substantiv neutru
1. Dar omagial intrand in obligatiile vasalilor catre Poarta sau ale supusilor catre curtea domneasca sau catre stapanul mosiei; (astazi, familiar) dar, cadou (facut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ Expresie A duce (sau a aduce, a trimite etcetera pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva in fata cuiva. ♦ Prin specializare: Dar care se da nasilor (la nunta, la botez sau in anumite ocazii).
2. (Înv.) Jertfa, ofranda.
3. (si in sintagma plocon de nume) Denumire data, in evul mediu, in tarile romane, unor dari sau daruri, devenite apoi obligatii ale birnicilor. [Varianta: Poclon substantiv neutru] – Din limba slava (veche) Poklonŭ.
1. Dar omagial intrand in obligatiile vasalilor catre Poarta sau ale supusilor catre curtea domneasca sau catre stapanul mosiei; (astazi, familiar) dar, cadou (facut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ Expresie A duce (sau a aduce, a trimite etcetera pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva in fata cuiva. ♦ Prin specializare: Dar care se da nasilor (la nunta, la botez sau in anumite ocazii).
2. (Înv.) Jertfa, ofranda.
3. (si in sintagma plocon de nume) Denumire data, in evul mediu, in tarile romane, unor dari sau daruri, devenite apoi obligatii ale birnicilor. [Varianta: Poclon substantiv neutru] – Din limba slava (veche) Poklonŭ.
2Plocon substantiv verifica cuvantul: atentie, cadou, compliment, dar, inchinaciune, jertfa, matanie, ofranda, plecaciune, ploconeala, prinos, reverenta, surpriza, temenea.
3Plocon substantiv neutru, plural plocoane
4Plocon -oane n. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Dar oferit de supusii Portii Otomane, curtii domnesti sau mosierului. 2) fam.
Cadou facut unei persoane pentru a obtine o favoare sau drept multumita pentru un serviciu ♢ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva - cuiva a prezenta pe cineva in fata cuiva (in semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu
Cadou facut unei persoane pentru a obtine o favoare sau drept multumita pentru un serviciu ♢ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva - cuiva a prezenta pe cineva in fata cuiva (in semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu
5Plocon (plocoane), substantiv neutru – Cadou, dar.
Se spunea inainte despre daniile facute, mai mult sau mai putin silit, domnului sau marilor dregatori; in epoca moderna mai ales despre daruri oferite cu o anumita solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contributie pretinsa de fiecare schimbare de domnitor; se percepea si de la cei scutiti si de la marii boieri; pentru oamenii de rind se micsora la doua sferturi. – Plocon domnesc, impozit aditional in favoarea stringerilor de biruri asupra oilor, grinelor si vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat in medie pentru zece oi. – Varianta cuvant invechit poclon.
Megl. puclon.
Sl. poklonŭ „reverenta” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, Ii, 269; Conev 58), conform bulgara, limba sarba: poklon. – Derivat ploconi, verb reflexiv (a se inclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din limba slava (veche) po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeala, substantiv feminin (aplecare, ploconire).
Se spunea inainte despre daniile facute, mai mult sau mai putin silit, domnului sau marilor dregatori; in epoca moderna mai ales despre daruri oferite cu o anumita solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contributie pretinsa de fiecare schimbare de domnitor; se percepea si de la cei scutiti si de la marii boieri; pentru oamenii de rind se micsora la doua sferturi. – Plocon domnesc, impozit aditional in favoarea stringerilor de biruri asupra oilor, grinelor si vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat in medie pentru zece oi. – Varianta cuvant invechit poclon.
Megl. puclon.
Sl. poklonŭ „reverenta” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, Ii, 269; Conev 58), conform bulgara, limba sarba: poklon. – Derivat ploconi, verb reflexiv (a se inclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din limba slava (veche) po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeala, substantiv feminin (aplecare, ploconire).