Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Plăcea

1 * Cuvantul cu diacritice: plăceá
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: PLĂCEA, plac, verb II. Intranzitiv și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ♢ Expresie Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etcetera care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etcetera Îmi place să cred că... = sper să... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Limba Latina placere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a plăcea
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: A plăcea antonim: a dezgusta, a displăcea

3 * Cuvantul cu diacritice: plăceá
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: PLĂCEA verb 1. verifica cuvantul: simpatiza. 2. verifica cuvantul: iubi. 3. verifica cuvantul: pofti. 4. verifica cuvantul: conveni. 5. a iubi. (Îi - să meargă la vânat.)

4 * Cuvantul cu diacritice: plăceá
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: plăcea verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural plac, 2 singular placi, 3 singular place 1 plural plăcem, 2 plural plăceți, imperfect 3 singular plăcea; part. plăcut

5 * Cuvantul cu diacritice: a plăceá plac
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: A PLĂCEA plac 1. instranzitiv 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ♢ Știi că-mi placi? exprimă peiorativ dezacordul cu afirmația sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebită satisfacție. Îmi place să dansez. 2. tranzitiv (persoane de sex opus) A trata cu un sentiment de afecțiune puternică (de natură erotică); a iubi. limba latina placere

6 * Cuvantul cu diacritice: plăceá plác plăcút
Cuvantul fara diacritice: placea

Definitie: plăcea (plac, plăcut), verb – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Limba Latina placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), conform limba italiana piacere, prov., port. plazer, franceza plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Derivat plăcere, substantiv feminin (gust drag, bucurie); neplăcut, adjectiv (dezagreabil); neplăcere, substantiv feminin (dezgust); displăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după limba latina displicere; complăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după franceza complaire; complezant, adjectiv , din franceza complaisant; complezență, substantiv feminin, din franceza complaisance. – Din rom. trebuie să provină limba sarba: plakijer (Candrea, Elemente, 408).