Plăcintă
Definitie, sens si explicatie
1Plăcintă, placinte, substantiv feminin
1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etcetera ♢ Expresie A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz.
A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata.
Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat.
A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru.
A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie.
A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit.
2. (Botanica; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Limba Latina Placenta.
1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etcetera ♢ Expresie A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz.
A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata.
Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat.
A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru.
A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie.
A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit.
2. (Botanica; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Limba Latina Placenta.
2Placinta substantiv feminin, g.-d. art. placintei; plural placinte
3Plăcintă -e f.
Preparat culinar facut din foi de aluat cu umplutura (de branza, cartofi, dovleac, carne etcetera) si copt in cuptor sau prajit pe tava. ♢ - (cu) poale (sau poalele)-n brau placinta facuta dintr-o foaie de aluat impaturita sau din mai multe foi suprapuse in mijlocul carora se pune umplutura, peste care se intorc colturile foii. A-i pregati cuiva -a a-i pregati cuiva, pe neasteptate, o neplacere. [G.-d. Placintei] /<lat. placentae
Preparat culinar facut din foi de aluat cu umplutura (de branza, cartofi, dovleac, carne etcetera) si copt in cuptor sau prajit pe tava. ♢ - (cu) poale (sau poalele)-n brau placinta facuta dintr-o foaie de aluat impaturita sau din mai multe foi suprapuse in mijlocul carora se pune umplutura, peste care se intorc colturile foii. A-i pregati cuiva -a a-i pregati cuiva, pe neasteptate, o neplacere. [G.-d. Placintei] /<lat. placentae
4Placinta (placinte), substantiv feminin – Turta, produs culinar cu umplutura de brinza, mere etcetera – Mr., megl. platinta.
Limba Latina placenta (Puscariu 1330; Candrea-dens., 1399; Rew 6556; Rosetti, I, 170), pastrat numai in rom.
Derivat este confirmata de fonetismul dialectelor.
E dubletul lui placenta, substantiv feminin, din franceza placenta. – Derivat placintar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde placinte); placintarie substantiv feminin (patiserie).
Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), limba germana Palatschinken.
Limba Latina placenta (Puscariu 1330; Candrea-dens., 1399; Rew 6556; Rosetti, I, 170), pastrat numai in rom.
Derivat este confirmata de fonetismul dialectelor.
E dubletul lui placenta, substantiv feminin, din franceza placenta. – Derivat placintar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde placinte); placintarie substantiv feminin (patiserie).
Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), limba germana Palatschinken.