Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Plăcintă

1 * Cuvantul cu diacritice: plăcíntă
Cuvantul fara diacritice: placinta

Definitie: PLĂCINTĂ, plăcinte, substantiv feminin 1. Preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etcetera ♢ Expresie A-i veni (sau a-i pregăti) (cuiva) o plăcintă = a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz. A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat. A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru. A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit. 2. (Botanica; în compusul) Plăcinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Limba Latina placenta.

2 * Cuvantul cu diacritice: plăcíntă
Cuvantul fara diacritice: placinta

Definitie: plăcintă substantiv feminin, g.-d. art. plăcintei; plural plăcinte

3 * Cuvantul cu diacritice: plăcíntă -e
Cuvantul fara diacritice: placinta

Definitie: PLĂCINTĂ -e f. Preparat culinar făcut din foi de aluat cu umplutură (de brânză, cartofi, dovleac, carne etcetera) și copt în cuptor sau prăjit pe tavă. ♢ - (cu) poale (sau poalele)-n brâu plăcintă făcută dintr-o foaie de aluat împăturită sau din mai multe foi suprapuse în mijlocul cărora se pune umplutura, peste care se întorc colțurile foii. A-i pregăti cuiva -a a-i pregăti cuiva, pe neașteptate, o neplăcere. [G.-D. plăcintei] limba latina placentae

4 * Cuvantul cu diacritice: plăcíntă plăcínte
Cuvantul fara diacritice: placinta

Definitie: plăcintă (plăcinte), substantiv feminin – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etcetera – Mr., megl. plățintă. Limba Latina plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Derivat este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, substantiv feminin, din franceza placenta. – Derivat plăcintar, substantiv masculin (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie substantiv feminin (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), limba germana Palatschinken.