Pocaianie
Definitie, sens si explicatie
1Pocaianie, pocaianii, substantiv feminin
1. (Înv.) Pocainta. ♦ Una dintre cele sapte taine ale Bisericii crestine.
2. (Înv. si reg.) Penitenta pentru ispasirea pacatelor; prin extensiune pedeapsa, suferinta, chin. [Pronuntat: -ca-ia-. – Varianta: (invechit si reg.) Pocanie substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Pokajanije.
1. (Înv.) Pocainta. ♦ Una dintre cele sapte taine ale Bisericii crestine.
2. (Înv. si reg.) Penitenta pentru ispasirea pacatelor; prin extensiune pedeapsa, suferinta, chin. [Pronuntat: -ca-ia-. – Varianta: (invechit si reg.) Pocanie substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Pokajanije.
2Pocaianie substantiv verifica cuvantul: cainta, dezlegare, iertare, mustrare, parere de rau, pocainta, re-gret, remuscare.
3Pocaianie substantiv feminin (silabe -ca-ia-ni-e), art. pocaiania (silabe -ni-a), g.-d. art. pocaianiei; plural pocaianii, art. pocaianiile (silabe -ni-i-)
4Pocaianie, pocaianii, substantiv feminin
1. (invechit) pocainta; una din cele sapte taine ale bisericii crestine.
2. (invechit si reg.) pedeapsa pentru ispasirea pacatelor; suferinta, chin, penitenta.
3. (regional) moarte.
4. (regional) seaman, pereche; masura, limita in comportare.
1. (invechit) pocainta; una din cele sapte taine ale bisericii crestine.
2. (invechit si reg.) pedeapsa pentru ispasirea pacatelor; suferinta, chin, penitenta.
3. (regional) moarte.
4. (regional) seaman, pereche; masura, limita in comportare.