Pocăi
Definitie, sens si explicatie
1Pocăi, pocaiesc, verb Iv.
Reflexiv
1. (În conceptiile religioase) A-si marturisi pacatele savarsite, a se cai si a cauta sa obtina iertare prin post si rugaciuni. ♦ A manifesta parere de rau, a avea remuscari, a se cai pentru o fapta, o greseala etcetera ♦ Tranzitiv fact.
A face pe cineva sa-si marturiseasca pacatele sau greselile si sa se caiasca de ele.
2. A deveni adept al anumitor secte religioase crestine. – Din limba slava (veche) Pokajati sen.
Reflexiv
1. (În conceptiile religioase) A-si marturisi pacatele savarsite, a se cai si a cauta sa obtina iertare prin post si rugaciuni. ♦ A manifesta parere de rau, a avea remuscari, a se cai pentru o fapta, o greseala etcetera ♦ Tranzitiv fact.
A face pe cineva sa-si marturiseasca pacatele sau greselile si sa se caiasca de ele.
2. A deveni adept al anumitor secte religioase crestine. – Din limba slava (veche) Pokajati sen.
2Pocăi verb
1. verifica cuvantul: cai.
2. (Termen Bisericesc) a se cai, (invechit) a se spasi.
1. verifica cuvantul: cai.
2. (Termen Bisericesc) a se cai, (invechit) a se spasi.
3Pocai verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural pocaiesc, imperfect 3 singular pocaia; conjunctie: prezent 3 singular si plural pocaiasca
4A se pocăi ma -iesc intranz. 1) rel.
A-si recunoaste pacatele facute, cerand iertare de la providenta. 2) A avea remuscari; a regreta. 3) A deveni adept al anumitor secte religioase crestine. /<sl. pokajati sen
A-si recunoaste pacatele facute, cerand iertare de la providenta. 2) A avea remuscari; a regreta. 3) A deveni adept al anumitor secte religioase crestine. /<sl. pokajati sen
5Pocai, pocai, verb Iv (invechit) a ciocani.
6Pocai (pocaiesc, pocait), verb reflexiv –
1. A se cai, a face penitenta. –
2. (Vb. activ) A duce la cainta.
Sl. pokajati (Miklosich, Slaw.
Elem., 37). – Derivat pocainta (var. cuvant invechit poca(i)anie, pocanie), substantiv feminin (regret, cainta).
1. A se cai, a face penitenta. –
2. (Vb. activ) A duce la cainta.
Sl. pokajati (Miklosich, Slaw.
Elem., 37). – Derivat pocainta (var. cuvant invechit poca(i)anie, pocanie), substantiv feminin (regret, cainta).