Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Poetic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: poétic -ă
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC, -Ă, poetici, -ce, adjectiv , substantiv feminin 1. Adjectiv Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adjectiv Figurativ Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; prin extensiune impresionant, fermecător. 3. S.f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S.f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din limba neogreaca: poiitkos, poiitiki, limba latina poeticus, poetica, limba italiana poetico, poetica, franceza poetique.

2 * Cuvantul cu diacritice: poetic
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: Poetic antonim: apoetic

3 * Cuvantul cu diacritice: poétic
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC adjectiv (învechit) poeticesc. (O imagine -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: poétic
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC substantiv verifica cuvantul: poet.

5 * Cuvantul cu diacritice: poétic
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: poetic adjectiv m., plural poetici; f. singular poetică, plural poetice

6 * Cuvantul cu diacritice: poétic -că
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC -că (-ci, -ce) 1) Care ține de poezie; propriu poeziei. Imagine -că. ♢ Licență -că v. LICENȚĂ. 2) fig. Care este plin de poezie; care încântă prin frumusețe și prin farmec. limba neogreaca: poiitikos, limba latina poeticus, poetica, limba franceza: poetique

7 * Cuvantul cu diacritice: poétic -ă
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC, -Ă adjectiv 1. Propriu, caracteristic poeziei, de poezie. ♢ Artă poetică verifica cuvantul: artă; licență poetică verifica cuvantul: licență. 2. (Figurat) Propriu a inspira un poet; (prin extensiune) încântător, minunat. substantiv neutru Categorie estetică desemnând genul poetic. [Pronume po-e-, plural -ci, -ce. / < limba latina poeticus, conform franceza poetique].

8 * Cuvantul cu diacritice: poétic -ă
Cuvantul fara diacritice: poetic

Definitie: POETIC, -Ă I. adjectiv 1. propriu poeziei. 2. (figurativ) demn a inspira un poet; (prin extensiune) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric. II. substantiv neutru categorie estetică desemnând genul poetic. III. substantiv feminin 1. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică. ♢ tratat despre creația poetică. 2. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului. (< franceza poetique, limba latina poeticus, limba italiana poetico, limba greaca (veche) poietikos)