Poetic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Poétic, -ă, poetici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Care apartine poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet.
2. Adjectiv Figurativ Care poate inspira pe poeti, demn de a fi motiv de inspiratie; prin extensiune impresionant, fermecator.
3. S.f. (si adjectival, in sintagma arta poetica) Tratat despre creatia poetica; ansamblu de reguli pentru alcatuirea unei opere literare; ramura a teoriei literaturii care se ocupa de creatia poetica.
4. S.f.
Ansamblu de forme si de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; maniera poetica caracteristica unui poet. – Din limba neogreaca: Poiitkos, poiitiki, limba latina Poeticus, poetica, limba italiana Poetico, poetica, franceza Poetique.
1. Adjectiv Care apartine poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet.
2. Adjectiv Figurativ Care poate inspira pe poeti, demn de a fi motiv de inspiratie; prin extensiune impresionant, fermecator.
3. S.f. (si adjectival, in sintagma arta poetica) Tratat despre creatia poetica; ansamblu de reguli pentru alcatuirea unei opere literare; ramura a teoriei literaturii care se ocupa de creatia poetica.
4. S.f.
Ansamblu de forme si de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; maniera poetica caracteristica unui poet. – Din limba neogreaca: Poiitkos, poiitiki, limba latina Poeticus, poetica, limba italiana Poetico, poetica, franceza Poetique.
2Poetic antonim: apoetic
3Poétic adjectiv (invechit) poeticesc. (O imagine -.)
4Poétic substantiv verifica cuvantul: poet.
5Poetic adjectiv m., plural poetici; f. singular poetica, plural poetice
6Poétic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de poezie; propriu poeziei. Imagine -ca. ♢ Licenta -ca v. Licență. 2) fig.
Care este plin de poezie; care incanta prin frumusete si prin farmec. /<ngr. poiitikos, limba latina poeticus, poetica, limba franceza: poetique
Care este plin de poezie; care incanta prin frumusete si prin farmec. /<ngr. poiitikos, limba latina poeticus, poetica, limba franceza: poetique
7Poétic, -ă adjectiv
1. Propriu, caracteristic poeziei, de poezie. ♢ Arta poetica verifica cuvantul: Arta; licenta poetica verifica cuvantul: Licenta.
2. (Figurat) Propriu a inspira un poet; (prin extensiune) incantator, minunat. substantiv neutru Categorie estetica desemnand genul poetic. [Pronume po-e-, plural -ci, -ce. / < limba latina poeticus, conform franceza poetique].
1. Propriu, caracteristic poeziei, de poezie. ♢ Arta poetica verifica cuvantul: Arta; licenta poetica verifica cuvantul: Licenta.
2. (Figurat) Propriu a inspira un poet; (prin extensiune) incantator, minunat. substantiv neutru Categorie estetica desemnand genul poetic. [Pronume po-e-, plural -ci, -ce. / < limba latina poeticus, conform franceza poetique].
8Poétic, -ă I. adjectiv
1. propriu poeziei.
2. (figurativ) demn a inspira un poet; (prin extensiune) incantator, expresiv, plastic, sensibil, liric.
Ii. substantiv neutru categorie estetica desemnand genul poetic.
Iii. substantiv feminin
1. ramura a teoriei literaturii care trateaza despre creatia poetica. ♢ tratat despre creatia poetica.
2. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.
3. parte a lingvisticii care se ocupa cu raporturile dintre functia poetica si celelalte functii ale limbajului. (< franceza poetique, limba latina poeticus, limba italiana poetico, limba greaca (veche) poietikos)
1. propriu poeziei.
2. (figurativ) demn a inspira un poet; (prin extensiune) incantator, expresiv, plastic, sensibil, liric.
Ii. substantiv neutru categorie estetica desemnand genul poetic.
Iii. substantiv feminin
1. ramura a teoriei literaturii care trateaza despre creatia poetica. ♢ tratat despre creatia poetica.
2. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.
3. parte a lingvisticii care se ocupa cu raporturile dintre functia poetica si celelalte functii ale limbajului. (< franceza poetique, limba latina poeticus, limba italiana poetico, limba greaca (veche) poietikos)