Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pogon

1 * Cuvantul cu diacritice: pogón
Cuvantul fara diacritice: pogon

Definitie: POGON, pogoane, substantiv neutru 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. ♦ Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bulgara pogon.

2 * Cuvantul cu diacritice: pogón
Cuvantul fara diacritice: pogon

Definitie: pogon substantiv neutru, plural pogoane

3 * Cuvantul cu diacritice: pogón -oáne
Cuvantul fara diacritice: pogon

Definitie: POGON -oane n. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală aproximativ cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această mărime. bulgara pogon

4 * Cuvantul cu diacritice: pogón pogoáne
Cuvantul fara diacritice: pogon

Definitie: pogon (pogoane), substantiv neutru – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m². – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, conform sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), conform bulgara pogon. – Derivat pogonărit, substantiv neutru (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), substantiv masculin (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adjectiv (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, verb (învechit, a goni), din limba slava (veche) pogoniti; pogonici, substantiv masculin (Trans., persoană care mînă vitele), conform Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din limba greaca (veche) πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare.