Definitie Pogon - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pogon, pogoane, substantiv neutru
1. Unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, a carei marime variaza, dupa epoci si regiuni, in jurul unei jumatati de hectar.
2. Bucata de pamant (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantatie de aceasta marime. ♦ Cantitate de produse obtinute de pe un pogon (2). – Din bulgara Pogon.

Varianta definitie 2: Pogon substantiv neutru, plural pogoane

Varianta definitie 3: Pogon -oane n. 1) Unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, egala aproximativ cu jumatate de hectar. 2) Lot de pamant de aceasta marime. /<bulg. pogon

Varianta definitie 4: Pogon (pogoane), substantiv neutru – Masura agrara, egala cu 5011,79 m2. – Megl. pogon.
Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mina boii”, insemna la inceput intinderea pe care o arau doi boi intr-o zi, conform sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), conform bulgara pogon. – Derivat pogonarit, substantiv neutru (impozit pe vii, creat de Dabija in 1662, suprimat tot de el in 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), si din nou desfiintat in
1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonas, pogonici), substantiv masculin (Mold., ziler care lucra intr-o vie); pogonesc, adjectiv (Mold., care formeaza o bucata intreaga de un pogon); pogoni, verb (invechit, a goni), din limba slava (veche) pogoniti; pogonici, substantiv masculin (Trans., persoana care mina vitele), conform Miklosich, Slaw.
Elem.,
36. Pogonici este si numele care se da ariciului in unele cintece de copii; dupa Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvint diferit, din limba greaca (veche) πώγων „barba”, parere nu foarte convingatoare.