Poiană
Definitie, sens si explicatie
1Poiană, poieni, substantiv feminin Suprafata de teren in interiorul unei paduri, lipsita de copaci si acoperita cu iarba si cu flori; luminis. [Pronuntat: po-ia-. – Pl. si: poiene] – Din limba slava (veche) Poljana.
2Poiană substantiv luminis, (popular) colnic, zariste, (prin Transilvania) pripor, (figurativ) ochi. (O - de padure.)
3Poiana substantiv feminin, g.-d. art. poienii/poienei; plural poieni/poiene
4Poiană poiene f.
Teren fara copaci, acoperit cu iarba si flori, dintr-o padure; luminis; colnic. [G.-d. Poienei; Pl. si Poeni] /<sl. poljana
Teren fara copaci, acoperit cu iarba si flori, dintr-o padure; luminis; colnic. [G.-d. Poienei; Pl. si Poeni] /<sl. poljana
5Poiana (poieni), substantiv feminin – Luminis, cimp deschis.
Megl. pul’ana.
Sl. poljana (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 268; Conev 40), conform bulgara polĕn, limba sarba:, slov., limba rusa poljana.
Megl. pul’ana.
Sl. poljana (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 268; Conev 40), conform bulgara polĕn, limba sarba:, slov., limba rusa poljana.