Definitie Polei - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PolÉi1, poleiuri, substantiv neutru Strat subtire de gheata, continuu si neted, care acopera uneori portiuni din suprafata solului, arborii sau obiectele care se afla in aer liber si care este format prin inghetarea apei provenite din ploaie sau din topirea zapezii. ♦ Figurativ Stralucire, lustru, luciu. ♦ (Regional) Promoroaca, chiciura. – Din Polei2 (derivat regresiv).

Varianta definitie 2: Polei2, poleiesc, verb IV.
1. Tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subtire de aur sau de argint in scopul protejarii sau al infrumusetarii; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A inveli intr-o foita subtire de staniol, de hartie colorata etcetera
2. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A straluci sau a face sa straluceasca; a (se) invalui intr-o lumina aurie sau argintie. ♦ Tranzitiv A infrumuseta, a prezenta intr-o lumina stralucitoare o situatie, un aspect, o idee, o imprejurare etcetera – Din limba slava (veche) Polijati.

Varianta definitie 3: PolÉi substantiv verifica cuvantul: aparatoare, chiciura, promoroaca.

Varianta definitie 4: Polei verb a sufla, (invechit si popular) a spoi. (A - un obiect cu aur.)

Varianta definitie 5: PolÉi substantiv (MET.) ghetus, (invechit si reg.) poledita, (regional) poleiala, policie, sticlus. (Afara e -.)

Varianta definitie 6: Polei substantiv neutru, art. poleiul

Varianta definitie 7: Polei verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural poleiesc, imperfect 3 singular poleia; conjunctie: prezent 3 singular si plural poleiasca

Varianta definitie 8: A polei -iesc tranzitiv 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (in scop protector sau/si decorativ); a sufla; a spoi. 2) figurativ (despre lumina sau surse de lumina) A invalui intr-o lumina stralucitoare; a face sa straluceasca (ca poleiul). 3) figurativ (stari de lucruri, situatii etcetera) A prezenta intr-o lumina mai favorabila decat este in realitate; a infrumuseta. /<sl. polijati

Varianta definitie 9: PolÉi -iuri n. 1) Strat subtire de gheata format pe suprafata solului, pe copaci, pe orice obiect lasat in aer liber. 2) figurativ Luciu al suprafetei unor obiecte. /v. a polei

Varianta definitie 10: Polei1 substantiv masculin (regional) planta asemanatoare cu busuiocul, ce creste prin luminisurile padurii; busuiocul-cerbilor.

Varianta definitie 11: Polei2 substantiv masculin plural (regional) nume dat unor fiinte supranaturale din basme.

Varianta definitie 12: Polei (poleiuri), substantiv masculin – Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). – Varianta polai.
Limba Latina pulegium, prin intermediul limba slava (veche), conform slov., ceh., pol., limba rusa polej (Cihac, II, 274; Tiktin), mag. polaj.

Varianta definitie 13: Polei (poleiesc, poleit), verb – A suri, a acoperi cu un strat subtire de metal.
Megl. puliaes, puliairi.
Sl. polijati „a risipi” (Tiktin).
Legatura cu limba greaca (veche) ψυλλεῖον printr-o varianta ionica σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabila.
Conform: lei. – Derivat poleiala, substantiv feminin (aurire; lustru superficial; foita de metal, stralucire); poleitor, substantiv masculin (cel care poleieste); poleitura, substantiv feminin (poleire; obiect poleit); polei, substantiv neutru (strat subtire de gheata), conform limba slava (veche) polediti sę „a se acoperi cu polei” si polegnita.