Definitie Pomană - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PomanĂ, pomeni, substantiv feminin
1. Dar, danie, ofranda facute cuiva si servind, potrivit credintei crestine, la iertarea pacatelor, la mantuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ Locutiune adjectiv si adverb De pomana = A) (in mod) gratuit sau la un pret foarte scazut; B) (in mod) inutil, zadarnic sau neintemeiat. ♢ Expresie A cere de pomana = a cersi.
A-si face (mila si) pomana cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Familiar) Ocazie binevenita, rara, extrem de avantajoasa (sub raport material); chilipir. ♢ Expresie A umbla dupa (sau a cauta) pomana = a umbla dupa avantaje materiale nemeritate.
2. (În ritualul crestin) Praznic care se face dupa o inmormantare sau dupa un parastas si la care de obicei se daruiesc (saracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concretizat) ceea ce se daruieste cu acest prilej. ♢ Expresie Ca la pomana = in mare numar.
3. Parastas. – Din limba slava (veche) Pomĕnŭ.

Varianta definitie 2: PomanĂ substantiv verifica cuvantul: amintire, chilipir, comemorare, datina, fel, obicei, pomenire, randuiala, sarbatorire, serbare, traditie, uz, uzanta.

Varianta definitie 3: PomanĂ substantiv
1. verifica cuvantul: parastas.
2. (Termen Bisericesc) praznic, (invechit si reg.) prinos, (regional) comand, comandare. (- de dupa inmormantare.)
3. mila, milostivire, (invechit si popular) milostenie. (Traieste din - altora.)

Varianta definitie 4: Pomana substantiv feminin, g.-d. art. pomenii; plural pomeni

Varianta definitie 5: PomanĂ -eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de -. ♢ De - a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de - a cersi. A face - cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa - a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui -? pentru ce? la ce bun? Ca la - in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomĕnu

Varianta definitie 6: Pomana (pomeni), substantiv feminin –
1. (Înv.) Memorie, amintire, comemorare. –
2. Mincare oferita in memoria unui mort, dupa inmormintare si dupa slujba de pomenire. –
3. Piine impletita sau colac care se da la inmormintari. –
4. Coliva de inmormintare care serveste ca suport pentru pomul de inmormintare. –
5. Obiect daruit pentru iertarea pacatelor unui mort. –
6. Milostenie, binefacere. –
7. Chilipir, pleasca. – Înv. pomeana.
Mr. pumean, megl. pumeana.
Sl. pomĕnŭ „memorie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Cihac, II, 275; conform Schneeweiss, REB, I, 166), conform bulgara, limba sarba: pomen „memorie”.
Bg., limba sarba:, cr., rut. pomana „milostenie, binefacere” provine din rom. (Miklosich, Wander., 118; Berneker II, 49; Capidan, Raporturile, 193).
Derivat pomina (var. cuvant invechit pomena), substantiv feminin (memorie, faima, zgomot), probabil din bulgara pomjen (Scriban; dupa Tiktin si Cihac, deverbal de la pomeni); pomelnic, substantiv neutru (lista cu numele mortilor; numele mortilor pomenite de preot in timpul slujbei de pomenire; litanie, insiruire, poliloghie), din limba slava (veche) pomĕnĭnikŭ, bulgara pomenik cu l expresiv; pomeni, verb (a aminti, a comemora; a mentiona, a pronunta; a cita; a-si aminti; a-si deprinde auzul; a apuca o epoca trecuta, a tine minte, a avea in minte; reflexiv, a se pastra, a se sti, a avea memorie; reflexiv, a avea cunostinta, a fi de la sine inteles, a sti de cind lumea; reflexiv, a se lovi de, a da de, a surveni; reflexiv, Trans. si Olt., a se trezi), din limba slava (veche) pominati, pomĭnĕti (Miklosich, Lexicon, 621; Conev 111); pomeneala, substantiv feminin (amintire; mentionare; urma, trasatura); pomeneata (var. pom(i)neata, pom(i)nete), substantiv feminin (bucata de pinza cu o luminare si o moneda, care se da de pomana la inmormintari; colac de pomana), probabil din limba slava (veche) pamętĭ „amintire” (Tiktin); pomenitor, substantiv feminin (persoana care pomeneste), secolul XVI, cuvant invechit; ne(mai)pomenit, adjectiv (fara asemanare, nemaiauzit); pominoc, substantiv neutru (invechit, dar, danie), din limba slava (veche) pominikŭ „inmormintare”; pomanagiu, substantiv masculin (chilipirgiu, plescar); pomanagioaica, substantiv feminin (chilipirgioaica); pomanui, verb (a da de pomana); pomonoci, verb (invechit, a dedica).