Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pomană

1 * Cuvantul cu diacritice: pománă
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: POMANĂ, pomeni, substantiv feminin 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ Locutiune adjectiv și adverb De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. ♢ Expresie A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Familiar) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ♢ Expresie A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concretizat) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. ♢ Expresie Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din limba slava (veche) pomĕnŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: pománă
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: POMANĂ substantiv verifica cuvantul: amintire, chilipir, comemorare, datină, fel, obicei, pomenire, rânduială, sărbătorire, serbare, tradiție, uz, uzanță.

3 * Cuvantul cu diacritice: pománă
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: POMANĂ substantiv 1. verifica cuvantul: parastas. 2. (Termen Bisericesc) praznic, (învechit și reg.) prinos, (regional) comând, comândare. (- de după înmormântare.) 3. milă, milostivire, (învechit și popular) milostenie. (Trăiește din - altora.)

4 * Cuvantul cu diacritice: pománă
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: pomană substantiv feminin, g.-d. art. pomenii; plural pomeni

5 * Cuvantul cu diacritice: pománă -éni
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: POMANĂ -eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea păcatelor, de sufletul celor morți sau de sănătatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de -. ♢ De - a) în mod gratuit sau la un preț foarte mic; b) în zadar; degeaba. A cere de - a cerși. A face - cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla după - a căuta să obțină avantaje nemeritate. De-a cui -? pentru ce? la ce bun? Ca la - în număr mare. 2) Bun (aparținând unui decedat) ce se dăruiește la/după înmormântare. 3) Masă care se face după înmormântare sau după parastas. limba slava (veche) pomĕnu

6 * Cuvantul cu diacritice: pománă poméni
Cuvantul fara diacritice: pomana

Definitie: pomană (pomeni), substantiv feminin – 1. (Înv.) Memorie, amintire, comemorare. – 2. Mîncare oferită în memoria unui mort, după înmormîntare și după slujba de pomenire. – 3. Pîine împletită sau colac care se dă la înmormîntări. – 4. Colivă de înmormîntare care servește ca suport pentru pomul de înmormîntare. – 5. Obiect dăruit pentru iertarea păcatelor unui mort. – 6. Milostenie, binefacere. – 7. Chilipir, pleașcă. – Înv. pomeană. Mr. pumean, megl. pumeană. Sl. pomĕnŭ „memorie” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; conform Schneeweiss, REB, I, 166), conform bulgara, limba sarba: pomen „memorie”. Bg., limba sarba:, cr., rut. pomana „milostenie, binefacere” provine din rom. (Miklosich, Wander., 118; Berneker II, 49; Capidan, Raporturile, 193). Derivat pomină (var. cuvant invechit pomenă), substantiv feminin (memorie, faimă, zgomot), probabil din bulgara pomjen (Scriban; după Tiktin și Cihac, deverbal de la pomeni); pomelnic, substantiv neutru (listă cu numele morților; numele morților pomenite de preot în timpul slujbei de pomenire; litanie, înșiruire, poliloghie), din limba slava (veche) pomĕnĭnikŭ, bulgara pomenik cu l expresiv; pomeni, verb (a aminti, a comemora; a menționa, a pronunța; a cita; a-și aminti; a-și deprinde auzul; a apuca o epocă trecută, a ține minte, a avea în minte; reflexiv, a se păstra, a se ști, a avea memorie; reflexiv, a avea cunoștință, a fi de la sine înțeles, a ști de cînd lumea; reflexiv, a se lovi de, a da de, a surveni; reflexiv, Trans. și Olt., a se trezi), din limba slava (veche) pominati, pomĭnĕti (Miklosich, Lexicon, 621; Conev 111); pomeneală, substantiv feminin (amintire; menționare; urmă, trăsătură); pomeneată (var. pom(i)neată, pom(i)nete), substantiv feminin (bucată de pînză cu o lumînare și o monedă, care se dă de pomană la înmormîntări; colac de pomană), probabil din limba slava (veche) pamętĭ „amintire” (Tiktin); pomenitor, substantiv feminin (persoană care pomenește), secolul XVI, cuvant invechit; ne(mai)pomenit, adjectiv (fără asemănare, nemaiauzit); pominoc, substantiv neutru (învechit, dar, danie), din limba slava (veche) pominikŭ „înmormîntare”; pomanagiu, substantiv masculin (chilipirgiu, pleșcar); pomanagioaică, substantiv feminin (chilipirgioaică); pomănui, verb (a da de pomană); pomonoci, verb (învechit, a dedica).