1
Poștă1, poște, substantiv feminin I.
1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție.
Locuțiune adjectiv De poștă = poștal.
2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată.
Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor.
Expresie Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Familiar) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi.
Factor poștal.
3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion.
Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb.
Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport.
Expresie A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo.
4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; prin generalizare (familiar) distanță (mare) nedeterminată.
Expresie (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Popular) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria.
Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Variantă: (învechit) Postă, (regional) Poștie substantiv feminin] – Din rusă Počtă.
1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție.
Locuțiune adjectiv De poștă = poștal.
2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată.
Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor.
Expresie Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Familiar) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi.
Factor poștal.
3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion.
Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb.
Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport.
Expresie A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo.
4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; prin generalizare (familiar) distanță (mare) nedeterminată.
Expresie (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Popular) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria.
Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Variantă: (învechit) Postă, (regional) Poștie substantiv feminin] – Din rusă Počtă.
DEX – dicționarul explicativ
2
Poștă2 substantiv feminin vezi Poștie1.
DEX – dicționarul explicativ
3
Poștă poște feminin 1) Instituție care se ocupă cu transportarea și distribuirea corespondenței, mandatelor, telegramelor, coletelor și presei periodice.
Poșta redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De poștă poștal. 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Totalitate a corespondenței și a publicațiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp.
A duce (sau A purta, a umbla cu) Poșta a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi poșta satului a se ocupa cu bârfeli. 4) învechit Serviciu de transport pentru călători (și corespondență) pe distanțe mari, cu diligență, folosit înainte de apariția căii ferate. 5) vezi Poștalion i.
Cal de poștă cal de schimb la o diligență. A ajunge (sau A fi) Cal de poștă a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul. 7) Distanță dintre două popasuri ale poștalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită și ca unitate de măsură a lungimii).
Cale de-o poștă la o distanță destul de mare. [Genitiv-dativ Poștei] /<rusă poțta, franceză poste
Poșta redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De poștă poștal. 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Totalitate a corespondenței și a publicațiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp.
A duce (sau A purta, a umbla cu) Poșta a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi poșta satului a se ocupa cu bârfeli. 4) învechit Serviciu de transport pentru călători (și corespondență) pe distanțe mari, cu diligență, folosit înainte de apariția căii ferate. 5) vezi Poștalion i.
Cal de poștă cal de schimb la o diligență. A ajunge (sau A fi) Cal de poștă a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul. 7) Distanță dintre două popasuri ale poștalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită și ca unitate de măsură a lungimii).
Cale de-o poștă la o distanță destul de mare. [Genitiv-dativ Poștei] /<rusă poțta, franceză poste
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Poștă1, poște, substantiv feminin (regional)
1. scândură groasă.
2. rama de lemn a ușii.
3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare.
1. scândură groasă.
2. rama de lemn a ușii.
3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Poștă2, poște, substantiv feminin (regional) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
6
Poștă substantiv feminin instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcționează. (< germană Post, franceză poste)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Poștă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat poștei; plural poște
DOOM – dicționarul ortografic