Poticni
Definitie, sens si explicatie
1Poticni, poticnesc, verb Iv.
1. Reflexiv si instranzitiv A se lovi in timpul mersului cu piciorul de ceva si a-si pierde echilibrul; a se impiedica. ♦ A cadea (in urma lovirii de ceva).
2. Tranzitiv A pune cuiva piedica in mers sau, fig., intr-o actiune.
3. Reflexiv Figurativ A intampina o dificultate sau a nu izbuti in desfasurarea unei actiuni. ♦ Prin specializare: A pronunta cu greutate cuvintele, a vorbi cu intreruperi, cu greutate. – Din limba slava (veche) Potŭknonti.
1. Reflexiv si instranzitiv A se lovi in timpul mersului cu piciorul de ceva si a-si pierde echilibrul; a se impiedica. ♦ A cadea (in urma lovirii de ceva).
2. Tranzitiv A pune cuiva piedica in mers sau, fig., intr-o actiune.
3. Reflexiv Figurativ A intampina o dificultate sau a nu izbuti in desfasurarea unei actiuni. ♦ Prin specializare: A pronunta cu greutate cuvintele, a vorbi cu intreruperi, cu greutate. – Din limba slava (veche) Potŭknonti.
2Poticni verb verifica cuvantul: cadea, lovi, pica, prabusi, pravali, rasturna, schiopata.
3Poticni verb
1. verifica cuvantul: impiedica.
2. a se impiedica. (Se - la vorba.)
1. verifica cuvantul: impiedica.
2. a se impiedica. (Se - la vorba.)
4Poticni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural poticnesc, imperfect 3 singular poticnea; conjunctie: prezent 3 singular si plural poticneasca
5A se poticni ma -esc intranzitiv 1) A-si pierde echilibrul in timpul mersului, prin indoirea involuntara sau prin lovirea unui picior; a se impiedica. 2) figurativ A intampina dificultati intr-o actiune. - la inceput de cale. ♢ - in vorbire a vorbi greu si cu pauze mari. /<sl. potuknonti
6Poticni (poticnesc, poticnit), verb – A se impiedica, a se ciocni de ceva, a calca prost.
Sl. potŭknąti „a impinge” (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 269), conform limba rusa potknutĭ „a se incurca”. – Derivat poticneala, substantiv feminin (impiedicare, pas gresit).
Conform: zaticni, poticala.
Sl. potŭknąti „a impinge” (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 269), conform limba rusa potknutĭ „a se incurca”. – Derivat poticneala, substantiv feminin (impiedicare, pas gresit).
Conform: zaticni, poticala.