1
Stricni1, stricnesc, verb IV.
Tranzitiv (Regional)
1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge.
A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din slavă Strŭknonti.
Tranzitiv (Regional)
1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge.
A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din slavă Strŭknonti.
DEX – dicționarul explicativ
2
Stricni2, stricnesc, verb IV.
Intranzitiv (Rar) A striga, a răcni. – Etimologie necunoscută
Intranzitiv (Rar) A striga, a răcni. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
3
A stricni stricnesc tranzitiv regional 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lăsa să curgă sângele rău). 2) (pești) A deschide printr-o tăietură lungă și adâncă (pentru a scoate măruntaiele). 3) figurat A lovi puternic cu biciul (până la sânge); a șfichiui. /<ucraineană striknuti, rusă streknuti
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Stricni (-nesc, -it), verb –
1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. –
2. A înțepa, a împunge. –
3. (Banat) A zgudui. –
4. A striga, a răcni.
Slavă strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Derivat stricnea (variantă stricneală), substantiv feminin (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, substantiv feminin (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).
1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. –
2. A înțepa, a împunge. –
3. (Banat) A zgudui. –
4. A striga, a răcni.
Slavă strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Derivat stricnea (variantă stricneală), substantiv feminin (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, substantiv feminin (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Stricni (a cresta, a striga) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural stricnesc, imperfect 3 singular stricnea; conjuncție prezent 3 singular și plural stricnească
DOOM – dicționarul ortografic