Prapur
Definitie, sens si explicatie
1Prapur, prapuri, substantiv masculin
1. Steag ostasesc din tarile romane, prins de obicei in varful unei lanci; flamura; prin extensiune materialul steagului descris mai sus.
2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnitati religioase.
3. (Popular) Membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; peritoneu. [Varianta: Prapor substantiv masculin] – Din limba slava (veche) Praporŭ.
1. Steag ostasesc din tarile romane, prins de obicei in varful unei lanci; flamura; prin extensiune materialul steagului descris mai sus.
2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnitati religioase.
3. (Popular) Membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; peritoneu. [Varianta: Prapor substantiv masculin] – Din limba slava (veche) Praporŭ.
2Prapur substantiv verifica cuvantul: drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placenta, steag, stindard.
3Prapur substantiv masculin, plural prapuri
4Prapur -e n. 1) cuvant invechit Steag militar care era purtat de ostasi in varful lancii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnitati sau procesiuni religioase. 3) popular Învelis membranos al organelor cavitatii abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
5Prapur (-re), substantiv neutru –
1. (Înv.) Steag, stindard. –
2. Steag bisericesc. –
3. Peritoneu. – Varianta prapor.
Origine indoielnica.
Din limba slava (veche) praporŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 286; Conev 90), conform limba rusa prapor; dar istoria cuvintului nu este clara (din limba neogreaca: φλάμβουρον, dupa Miklosich, Fremdw., 119, ipoteza improbabila; din limba slava (veche) pero „pana”, pariti „a zbura”, dupa Vasmer, Ii, 425, solutie putin convingatoare).
S-ar putea porni de la limba greaca (veche) πρατίς „diafragma” (Diculescu, Elementele, 476), al carui rezultat rom. *prap, ar da plural prapuri, cuvant invechit prapure; in acest caz ar trebui sa se admita ca limba slava (veche) este imprumut din rom. – Derivat praporcic (var. prapurcic), substantiv masculin (port-drapel), din limba rusa praporčik, secolul Xix, cuvant invechit
1. (Înv.) Steag, stindard. –
2. Steag bisericesc. –
3. Peritoneu. – Varianta prapor.
Origine indoielnica.
Din limba slava (veche) praporŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 286; Conev 90), conform limba rusa prapor; dar istoria cuvintului nu este clara (din limba neogreaca: φλάμβουρον, dupa Miklosich, Fremdw., 119, ipoteza improbabila; din limba slava (veche) pero „pana”, pariti „a zbura”, dupa Vasmer, Ii, 425, solutie putin convingatoare).
S-ar putea porni de la limba greaca (veche) πρατίς „diafragma” (Diculescu, Elementele, 476), al carui rezultat rom. *prap, ar da plural prapuri, cuvant invechit prapure; in acest caz ar trebui sa se admita ca limba slava (veche) este imprumut din rom. – Derivat praporcic (var. prapurcic), substantiv masculin (port-drapel), din limba rusa praporčik, secolul Xix, cuvant invechit