Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Prăpastie

1 * Cuvantul cu diacritice: prăpástie
Cuvantul fara diacritice: prapastie

Definitie: PRĂPASTIE, prăpăstii, substantiv feminin Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ♢ Expresie A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Figurativ Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și popular) Noian de ape; adâncul apelor. [Plural și: prăpastii] – Din limba slava (veche) propastĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: prăpástie
Cuvantul fara diacritice: prapastie

Definitie: PRĂPASTIE substantiv abis, adânc, (rar) noian, (livresc) genune, hău, (învechit și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilvania) risipitură, (prin Maram. și Transilvania) stană, (învechit) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: prăpástie
Cuvantul fara diacritice: prapastie

Definitie: prăpastie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. prăpastia (silabe -ti-a), g.-d. art. prăpastiei; plural prăpăstii, art. prăpăstiile (silabe -ti-i-)

4 * Cuvantul cu diacritice: prăpástie -ăstii
Cuvantul fara diacritice: prapastie

Definitie: PRĂPASTIE -ăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ♢ A fi pe (sau la) marginea -astiei a se afla într-o situație foarte critică; a fi în fața unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) -ăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoșătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] limba slava (veche) propasti

5 * Cuvantul cu diacritice: prăpástie -ăstii
Cuvantul fara diacritice: prapastie

Definitie: prăpastie (-ăstii), substantiv feminin – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), conform prăpădi. – Derivat prăpăstui, verb (a rostogoli; reflexiv, a se năpusti; reflexiv, a se tulbura); prăpădere, substantiv feminin (învechit, prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, substantiv feminin (Oltenia, prăpastie; dezastru).