1
Praștie, praștii, substantiv feminin
1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc.
în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită.
Loc adjectiv Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent.
2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia.
Expresie Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică.
3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș.
Cal de praștie = cal lăturaș.
Expresie (Regional) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost.
Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa.
Expresie A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din slavă Prašta.
1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc.
în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită.
Loc adjectiv Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent.
2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia.
Expresie Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică.
3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș.
Cal de praștie = cal lăturaș.
Expresie (Regional) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost.
Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa.
Expresie A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din slavă Prašta.
DEX – dicționarul explicativ
2
Praștie praștii feminin 1) învechit Armă de luptă folosită la aruncarea pietrelor la distanță. 2) Jucărie din două bucăți de elastic, legate de capetele unei crăcane și unite la celălalt capăt cu o bucățică de piele sau cârpă, cu care se aruncă pietricele. 3) Distanța pe care o străbate o pietricică azvârlită cu o astfel de jucărie.
Ca din praștie cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaș de leucă sau de capătul osiei. [Genitiv-dativ Praștiei] /<slavă prašta
Ca din praștie cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaș de leucă sau de capătul osiei. [Genitiv-dativ Praștiei] /<slavă prašta
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Praștie (prăștii), substantiv feminin –
1. Veche armă de aruncat bolovani. –
2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. –
3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. –
4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Aromână praoște, meglenoromână praști. Slavă prašta (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), conform bulgară praštka, croată, slovenă, prača, rusă prăstĭ. – Derivat prășcău (variantă prașcău), substantiv masculin (Moldova, Transilvania, haimana, pierde-vară); prăștiaș, substantiv masculin (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, substantiv masculin (cal lăturaș); împrăștia, verb (a răspândi, a risipi, a dispersa).
1. Veche armă de aruncat bolovani. –
2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. –
3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. –
4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Aromână praoște, meglenoromână praști. Slavă prašta (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), conform bulgară praštka, croată, slovenă, prača, rusă prăstĭ. – Derivat prășcău (variantă prașcău), substantiv masculin (Moldova, Transilvania, haimana, pierde-vară); prăștiaș, substantiv masculin (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, substantiv masculin (cal lăturaș); împrăștia, verb (a răspândi, a risipi, a dispersa).
DER – dicționarul etimologic
4
Praștie substantiv feminin (silabe -ti-e), articulat praștia (silabe -ti-a), genitiv-dativ articulat praștiei, plural praștii, articulat praștiile (silabe -ti-i-)
DOOM – dicționarul ortografic