Definitie Pușcă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PÚȘCĂ, pusti, substantiv feminin
1. Arma de foc portativa si individuala cu patul de lemn si cu teava lunga. ♢ Pusca-mitraliera = pusca la care incarcarea si descarcarea se executa automat.
Pusca de soc = puscoci. ♢ Expresie (Adverbial) Gol pusca = A) complet dezbracat, in pielea goala; B) fara avere, sarac lipit.
A se duce (sau a trece etcetera) pusca = a se duce (sau a trece etcetera) in mare viteza (si de-a dreptul).
2. (Înv.) Tun.
3. (Botanica; in compusul) Pusca-dracului = planta erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din limba maghiara Puska, pol. Puszka, limba rusa Puska.

Varianta definitie 2: PÚȘCĂ substantiv (invechit si reg.) durda, flinta, saneata. (Are - incarcata.)

Varianta definitie 3: PÚȘCĂ substantiv verifica cuvantul: arc, prastie, tun.

Varianta definitie 4: Pusca substantiv feminin, g.-d. art. pustii; plural pusti

Varianta definitie 5: PÚȘCĂ pusti f. 1) mil.
Arma de foc individuala, cu teava lunga si cu patul de lemn. ♢ - antitanc pusca de calibru mare, folosita contra tancurilor. --mitraliera pusca la care incarcarea si tragerea se fac in mod automat. Gol - (sau Pistol) verifica cuvantul: pistol. A trece (sau A se duce) - a trece (sau a se duce) cu mare viteza. 2) inv.
Arma de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie intinsa. [G.-D. Pustii] /<ung. puska

Varianta definitie 6: Pusca (pusti), substantiv feminin –
1. (Înv.) Tun. –
2. Arma. –
3. Fuituiala. –
4. (Înv.) Pompa de incendiu.
Sl. pušĭka (Miklosich, Slaw.
Elem., 41; Miklosich, Fremdw., 120; Conev 122); conform limba albaneza puškë, bulgara, limba rusa puška, pol. puszka, limba sarba:, mag. puska, limba tiganeasca:, sp. pusca (Besses 136). – Derivat pusca (var. impusca), verb (a trage cu pusca; a ucide cu foc de arma); (im)pusca’n luna, substantiv masculin (haimana, golan; hot, bandit); (im)puscatura, substantiv feminin (foc de pusca); puscar, substantiv masculin (invechit, tunar, artilerist); puscari, verb (a trage, a descarca o arma de foc); puscarire, substantiv feminin (impuscatura); puscas, substantiv masculin (invechit, tunar; cuvant invechit, corp de 500 de soldati infanteristi sub comanda marelui armas; tragator; vinator inarmat cu o pusca); puscoci (var. piscoci, puscoace, piscoace), substantiv neutru si feminin: (pusca veche, jucarie ca o pusca); puscarie, substantiv feminin (invechit, artilerie; inchisoare, ocna); puscarias, substantiv masculin (detinut); puscuta, substantiv feminin (pusca; cusca); pusculita, substantiv feminin (pusca mica; vas mic cu bani).
Nu e sigur daca puscarie „temnita” trebuie explicat prin faptul ca vreun depozit sau cazarma de artilerie ar fi servit la inchisoare (Tiktin); mai probabil in acest cuvint se pastreaza, ca in puscuta si pusculita, semantismul primitiv din limba slava (veche) conform verifica cuvantul: limba germana buhsa „cutie”, limba greaca (veche) πυξίς „cutie, tarc”.
Bg. puškaria provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).