Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pușcă

1 * Cuvantul cu diacritice: púșcă
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: PUȘCĂ, puști, substantiv feminin 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ♢ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ♢ Expresie (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etcetera) pușcă = a se duce (sau a trece etcetera) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Botanica; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din limba maghiara puska, pol. puszka, limba rusa pușka.

2 * Cuvantul cu diacritice: púșcă
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: PUȘCĂ substantiv (învechit și reg.) durdă, flintă, sâneață. (Are - încărcată.)

3 * Cuvantul cu diacritice: púșcă
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: PUȘCĂ substantiv verifica cuvantul: arc, praștie, tun.

4 * Cuvantul cu diacritice: púșcă
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: pușcă substantiv feminin, g.-d. art. puștii; plural puști

5 * Cuvantul cu diacritice: púșcă puști
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: PUȘCĂ puști f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu țeava lungă și cu patul de lemn. ♢ - antitanc pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. --mitralieră pușcă la care încărcarea și tragerea se fac în mod automat. Gol - (sau pistol) verifica cuvantul: PISTOL. A trece (sau a se duce) - a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puștii] ungara puska

6 * Cuvantul cu diacritice: púșcă púști
Cuvantul fara diacritice: pusca

Definitie: pușcă (puști), substantiv feminin – 1. (Înv.) Tun. – 2. Armă. – 3. Fuituială. – 4. (Înv.) Pompă de incendiu. Sl. pušĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Fremdw., 120; Conev 122); conform limba albaneza puškë, bulgara, limba rusa puška, pol. puszka, limba sarba:, mag. puska, limba tiganeasca:, sp. pusca (Besses 136). – Derivat pușca (var. împușca), verb (a trage cu pușca; a ucide cu foc de armă); (îm)pușcă’n lună, substantiv masculin (haimana, golan; hoț, bandit); (îm)pușcătură, substantiv feminin (foc de pușcă); pușcar, substantiv masculin (învechit, tunar, artilerist); pușcări, verb (a trage, a descărca o armă de foc); pușcărire, substantiv feminin (împușcătură); pușcaș, substantiv masculin (învechit, tunar; cuvant invechit, corp de 500 de soldați infanteriști sub comanda marelui armaș; trăgător; vînător înarmat cu o pușcă); pușcoci (var. pișcoci, pușcoace, pișcoace), substantiv neutru și feminin: (pușcă veche, jucărie ca o pușcă); pușcărie, substantiv feminin (învechit, artilerie; închisoare, ocnă); pușcăriaș, substantiv masculin (deținut); pușcuță, substantiv feminin (pușcă; cușcă); pușculiță, substantiv feminin (pușcă mică; vas mic cu bani). Nu e sigur dacă pușcărie „temniță” trebuie explicat prin faptul că vreun depozit sau cazarmă de artilerie ar fi servit la închisoare (Tiktin); mai probabil în acest cuvînt se păstrează, ca în pușcuță și pușculiță, semantismul primitiv din limba slava (veche) conform verifica cuvantul: limba germana buhsa „cutie”, limba greaca (veche) πυξίς „cutie, țarc”. Bg. puškaria provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).