Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Politie

1 * Cuvantul cu diacritice: politíe
Cuvantul fara diacritice: politie

Definitie: POLITIE, politii, substantiv feminin (Înv.) 1. Activitate, practică politică, afaceri politice. 2. Oraș. – Din limba neogreaca: politia.

2 * Cuvantul cu diacritice: politíe
Cuvantul fara diacritice: politie

Definitie: POLITIE substantiv verifica cuvantul: aglomerație, alai, așezare, cetate, comportament, comportare, conduită, fast, fortăreață, localitate, oraș, politică, pompă, purtare, stat, țară.

3 * Cuvantul cu diacritice: politíe
Cuvantul fara diacritice: politie

Definitie: politie substantiv feminin, art. politia, g.-d. art. politiei; plural politii, art. politiile

4 * Cuvantul cu diacritice: politíe politíi
Cuvantul fara diacritice: politie

Definitie: politie (politii), substantiv feminin – 1. Stat, republică. – 2. Oraș. – 3. Conductă. – Mr. pulitie „oraș”. Mgr. πολιτεία. Secolul XVII, cuvant invechit E dublet al lui poliție, substantiv feminin, din limba italiana polizia, franceza police, prin intermediul limba rusa policija (Cihac, II, 274; Tiktin). Derivat politic, adjectiv , substantiv masculin, din franceza politique, și mai înainte din limba neogreaca: πολιτιϰός; politică, substantiv feminin (ideologie, doctrină; activitate), din limba neogreaca: πολιτιϰή (Murnu, 46; Galdi 233); politicale, substantiv feminin plural (intrigi sau discuții politice), din limba neogreaca: πολιτιϰά; politicastru, substantiv masculin (om fără orizont); politicesc, adjectiv (politic), cuvant invechit; politicește (var. politicamente), adverb (din punct de vedere politic); politician, substantiv masculin, din franceza politicien; politicianism, substantiv neutru (orientare exclusivă și abuzivă către politică); politicos, adjectiv (civilizat), din limba neogreaca: πολιτιϰός (Galdi 234), conform sp. politicon; nepoliticos, adjectiv (necivilizat); politevsi, verb (a măguli, a ademeni), din limba neogreaca: πολιτεύομαι (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; politefsi, verb (învechit, a fi în uz, a se folosi), dublet al cuvîntului anterior; politețe, substantiv feminin , din franceza politesse; nepolitețe (var. impolitețe), substantiv feminin (lipsă de curtoazie); politr(i)uc, substantiv neutru (comisar politic bolșevic), din limba rusa politruk. Derivat de la poliție: polițai, substantiv masculin (copoi, polițist), din limba germana Polizei; polițienesc, adjectiv (propriu poliției), prin intermediul unui adjectiv polițian, ca politician, gardian; polițist, adjectiv (polițienesc; substantiv masculin, agent de poliție); polițaimaistru, substantiv masculin (învechit, comandant, șef de poliție), din limba germana Polizeimeister, conform limba rusa policijmejster.