Definitie Politie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Politie, politii, substantiv feminin (Înv.)
1. Activitate, practica politica, afaceri politice.
2. Oras. – Din limba neogreaca: Politia.

Varianta definitie 2: Politie substantiv verifica cuvantul: aglomeratie, alai, asezare, cetate, comportament, comportare, conduita, fast, fortareata, localitate, oras, politica, pompa, purtare, stat, tara.

Varianta definitie 3: Politie substantiv feminin, art. politia, g.-d. art. politiei; plural politii, art. politiile

Varianta definitie 4: Politie (politii), substantiv feminin –
1. Stat, republica. –
2. Oras. –
3. Conducta. – Mr. pulitie „oras”.
Mgr. πολιτεία.
Secolul XVII, cuvant invechit E dublet al lui politie, substantiv feminin, din limba italiana polizia, franceza police, prin intermediul limba rusa policija (Cihac, II, 274; Tiktin).
Derivat politic, adjectiv , substantiv masculin, din franceza politique, si mai inainte din limba neogreaca: πολιτιϰός; politica, substantiv feminin (ideologie, doctrina; activitate), din limba neogreaca: πολιτιϰή (Murnu, 46; Galdi 233); politicale, substantiv feminin plural (intrigi sau discutii politice), din limba neogreaca: πολιτιϰά; politicastru, substantiv masculin (om fara orizont); politicesc, adjectiv (politic), cuvant invechit; politiceste (var. politicamente), adverb (din punct de vedere politic); politician, substantiv masculin, din franceza politicien; politicianism, substantiv neutru (orientare exclusiva si abuziva catre politica); politicos, adjectiv (civilizat), din limba neogreaca: πολιτιϰός (Galdi 234), conform sp. politicon; nepoliticos, adjectiv (necivilizat); politevsi, verb (a maguli, a ademeni), din limba neogreaca: πολιτεύομαι (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; politefsi, verb (invechit, a fi in uz, a se folosi), dublet al cuvintului anterior; politete, substantiv feminin , din franceza politesse; nepolitete (var. impolitete), substantiv feminin (lipsa de curtoazie); politr(i)uc, substantiv neutru (comisar politic bolsevic), din limba rusa politruk.
Derivat de la politie: politai, substantiv masculin (copoi, politist), din limba germana Polizei; politienesc, adjectiv (propriu politiei), prin intermediul unui adjectiv *politian, ca politician, gardian; politist, adjectiv (politienesc; substantiv masculin, agent de politie); politaimaistru, substantiv masculin (invechit, comandant, sef de politie), din limba germana Polizeimeister, conform limba rusa policijmejster.