1
Politie (politii), substantiv feminin –
1. Stat, republică. –
2. Oraș. –
3. Conductă. – Aromână pulitie „oraș”.
Mgr. πολιτεία.
Secolul XVII, învechit E dublet al lui poliție, substantiv feminin, din italiană polizia, franceză police, prin intermediul rusă policija (Cihac, II, 274; Tiktin).
Derivat politic, adjectiv, substantiv masculin, din franceză politique, și mai înainte din neogreacă πολιτιϰός; politică, substantiv feminin (ideologie, doctrină; activitate), din neogreacă πολιτιϰή (Murnu, 46; Galdi 233); politicale, substantiv feminin plural (intrigi sau discuții politice), din neogreacă πολιτιϰά; politicastru, substantiv masculin (om fără orizont); politicesc, adjectiv (politic), învechit; politicește (variantă politicamente), adverb (din punct de vedere politic); politician, substantiv masculin, din franceză politicien; politicianism, substantiv neutru (orientare exclusivă și abuzivă către politică); politicos, adjectiv (civilizat), din neogreacă πολιτιϰός (Galdi 234), conform spaniolă politicon; nepoliticos, adjectiv (necivilizat); politevsi, verb (a măguli, a ademeni), din neogreacă πολιτεύομαι (Tiktin), secolul XVIII, învechit; politefsi, verb (învechit, a fi în uz, a se folosi), dublet al cuvîntului anterior; politețe, substantiv feminin, din franceză politesse; nepolitețe (variantă impolitețe), substantiv feminin (lipsă de curtoazie); politr(i)uc, substantiv neutru (comisar politic bolșevic), din rusă politruk. Derivat de la poliție: polițai, substantiv masculin (copoi, polițist), din germană Polizei; polițienesc, adjectiv (propriu poliției), prin intermediul unui adjectiv *polițian, ca politician, gardian; polițist, adjectiv (polițienesc; substantiv masculin, agent de poliție); polițaimaistru, substantiv masculin (învechit, comandant, șef de poliție), din germană Polizeimeister, conform rusă policijmejster.
1. Stat, republică. –
2. Oraș. –
3. Conductă. – Aromână pulitie „oraș”.
Mgr. πολιτεία.
Secolul XVII, învechit E dublet al lui poliție, substantiv feminin, din italiană polizia, franceză police, prin intermediul rusă policija (Cihac, II, 274; Tiktin).
Derivat politic, adjectiv, substantiv masculin, din franceză politique, și mai înainte din neogreacă πολιτιϰός; politică, substantiv feminin (ideologie, doctrină; activitate), din neogreacă πολιτιϰή (Murnu, 46; Galdi 233); politicale, substantiv feminin plural (intrigi sau discuții politice), din neogreacă πολιτιϰά; politicastru, substantiv masculin (om fără orizont); politicesc, adjectiv (politic), învechit; politicește (variantă politicamente), adverb (din punct de vedere politic); politician, substantiv masculin, din franceză politicien; politicianism, substantiv neutru (orientare exclusivă și abuzivă către politică); politicos, adjectiv (civilizat), din neogreacă πολιτιϰός (Galdi 234), conform spaniolă politicon; nepoliticos, adjectiv (necivilizat); politevsi, verb (a măguli, a ademeni), din neogreacă πολιτεύομαι (Tiktin), secolul XVIII, învechit; politefsi, verb (învechit, a fi în uz, a se folosi), dublet al cuvîntului anterior; politețe, substantiv feminin, din franceză politesse; nepolitețe (variantă impolitețe), substantiv feminin (lipsă de curtoazie); politr(i)uc, substantiv neutru (comisar politic bolșevic), din rusă politruk. Derivat de la poliție: polițai, substantiv masculin (copoi, polițist), din germană Polizei; polițienesc, adjectiv (propriu poliției), prin intermediul unui adjectiv *polițian, ca politician, gardian; polițist, adjectiv (polițienesc; substantiv masculin, agent de poliție); polițaimaistru, substantiv masculin (învechit, comandant, șef de poliție), din germană Polizeimeister, conform rusă policijmejster.
DER – dicționarul etimologic
2
Politie, politii, substantiv feminin (Învechit)
1. Activitate, practică politică, afaceri politice.
2. Oraș. – Din neogreacă Politia.
1. Activitate, practică politică, afaceri politice.
2. Oraș. – Din neogreacă Politia.
DEX – dicționarul explicativ
3
Politie substantiv feminin, articulat politia, genitiv-dativ articulat politiei; plural politii, articulat politiile
DOOM – dicționarul ortografic