Definitie Pravăț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PravĂȚ substantiv verifica cuvantul: obiect, obiectiv, scop, tel, tinta.

Varianta definitie 2: Pravat, pravate si pravắturi, substantiv neutru
1. (invechit si reg.) drum drept (pe coama unui deal).
2. (regional) directie in spatiu.
3. (regional) put de intrare intr-o mina (pe verticala).
4. (regional) parte abrupta a unei vagauni.
5. (invechit) tinta, obiectiv final; tel, scop.
6. (invechit si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop.
7. (invechit) invatatura, norma, lucrare etcetera care serveste drept indrumator.
8. (regional) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug.
9. (substantiv masculin; cuvant invechit; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor.
10. (substantiv masculin; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau.
11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie.
12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par.
13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.

Varianta definitie 3: Pravat (pravete), substantiv neutru –
1. (Înv.) Directie. –
2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. –
3. Drum, carare.
Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287).
Este dubletul lui pravat, substantiv neutru (Banat, put de mina), din limba sarba: pravac (Candrea), ambele din limba slava (veche) pravŭ „drept”. – Derivat pravednic, adjectiv (invechit, drept, direct), din limba slava (veche) pravidĭnikŭ; pravila, substantiv feminin (lege; cod), limba slava (veche) pravilo; pravilnic, adjectiv (invechit, legitim, legal); pravilnicesc, adjectiv (invechit, legal).
Comp. pravoslavie, substantiv feminin (ortodoxie), din limba slava (veche) pravoslavije, dupa limba greaca (veche) ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adjectiv (ortodox; pios), din limba slava (veche) pravoslavinŭ.