Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Preajmă

1 * Cuvantul cu diacritice: preájmă
Cuvantul fara diacritice: preajma

Definitie: PREAJMĂ substantiv feminin Spațiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ♢ Locutiune adjectiv Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ♢ Locutiune adjectiv În (sau prin) preajmă sau (loc. prep.) în (sau prin) preajma... = a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere(a)...; b) (temporal) în ajun(ul), într-un timp apropiat de... ♢ Locutiune prep. Din (sau de prin) preajma = din apropierea..., de lângă... ♢ Expresie A umbla în (sau prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva. [Varianta: (regional) prejmă, prijmă substantiv feminin, preajm substantiv neutru] – Conform: limba slava (veche) p r ĕ ž d ĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: preájmă
Cuvantul fara diacritice: preajma

Definitie: PREAJMĂ substantiv 1. (local) verifica cuvantul: apropiere. 2. (temporal) apropiere, prag. (În - noului an.)

3 * Cuvantul cu diacritice: preájmă
Cuvantul fara diacritice: preajma

Definitie: preajmă substantiv feminin

4 * Cuvantul cu diacritice: preájmă
Cuvantul fara diacritice: preajma

Definitie: PREAJMĂ f. Loc în apropiere; împrejurime; vecinătate. ♢ Din (sau de prin) - (sau -a) a) de lângă; din apropiere; b) din ajun sau dintr-un timp apropiat. În -a în jurul; în apropierea. /conform limba slava (veche) prĕzdinja

5 * Cuvantul cu diacritice: preájmă
Cuvantul fara diacritice: preajma

Definitie: preajmă substantiv feminin – Apropiere, împrejurimi. În preajma, aproape de; în jur de; circa. – Varianta prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la limba slava (veche) prĕmo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la limba slava (veche) prežda „înainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), preždinu „înainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la limba slava (veche) sŭ prežda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicații nu este satisfăcătoare fonetic. – Derivat împrejmui, verb (a încercui); împrejmuire, substantiv feminin (cerc; gard; regiune); împrejmuitor, adjectiv (vecin cu).