Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Predicat

1 * Cuvantul cu diacritice: predicát
Cuvantul fara diacritice: predicat

Definitie: PREDICAT, predicate, substantiv neutru 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ♢ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din franceza predicat, limba latina praedicatum.

2 * Cuvantul cu diacritice: predicát
Cuvantul fara diacritice: predicat

Definitie: predicat substantiv neutru, plural predicate

3 * Cuvantul cu diacritice: predicát -e
Cuvantul fara diacritice: predicat

Definitie: PREDICAT -e n. 1) gram. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o insușire. 2) log. Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiectul acesteia. franceza predicat, limba latina praedicatum

4 * Cuvantul cu diacritice: predicát
Cuvantul fara diacritice: predicat

Definitie: PREDICAT substantiv neutru 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♢ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< limba latina praedicatum, conform franceza predicat].

5 * Cuvantul cu diacritice: predicát
Cuvantul fara diacritice: predicat

Definitie: PREDICAT substantiv neutru 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. o - verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; - nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♢ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (matematica) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< franceza predicat, limba latina praedicatum)