Definitie Principiu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Principiu, principii, substantiv neutru
1. Element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita etcetera ♢ Locutiune adverb În principiu = din punct de vedere teoretic, in general. ♦ (La plural) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline; (concr.; cu determinari) tratat care cuprinde astfel de legi si de notiuni.
2. Element primordial, cauza primara sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat in trecut drept origine a lumii fizice. ♢ (Chim.) Principiu activ = substanta existenta intr-un produs de origine vegetala sau animala care imprima un caracter specific acelui produs.
3. Convingere intima, punct de vedere propriu. ♢ Om de (sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri sau convingeri (morale) ferme. ♢ Locutiune adverb Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Varianta: (invechit) Princip, printip substantiv neutru, Principie substantiv feminin] – Din limba latina Principium, limba italiana Principio, franceza Principe.

Varianta definitie 2: Principiu substantiv
1. verifica cuvantul: baza.
2. verifica cuvantul: precept.
3. norma, precept, regula, randuiala, (invechit) pravila, tocmeala. (- de viata.)
4. verifica cuvantul: criteriu.
5. verifica cuvantul: conceptie.

Varianta definitie 3: Principiu substantiv neutru [-piu pronume -pĭu], art. principiul; plural principii, art. principiile (silabe -pi-i-)

Varianta definitie 4: Principiu -i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) Punct de vedere propriu; convingere personala. ♢ Din - conform convingerii. În - in linii mari; in genere. /<lat. principium, limba franceza: principe

Varianta definitie 5: Principiu substantiv neutru
1. Element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem politic etcetera
2. Lege fundamentala a unei stiinte, a unei arte etcetera ♦ (La plural) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline.
3. (În antichitate si in evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (În conceptiile mistice) Cauza initiala a lumii fizice si morale. ♦ Principiu activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal.
4. Regula sau norma de actiune, de legislatie etcetera ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, in general.
5. Convingere, punct de vedere. [Pronume -piu, varianta (popular; cuvant invechit) princip, printip substantiv neutru / < limba latina principium, conform limba italiana principio].

Varianta definitie 6: Principiu substantiv neutru
1. element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem, o norma de conduita etcetera
2. lege de baza a unei stiinte, arte etcetera
3. element primordial, cauza primara a lumii fizice. o - activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal.
4. regula, norma de actiune, de comportare, de apreciere etcetera o in - = din punct de vedere teoretic, in general.
5. convingere, punct de vedere. (< limba latina principium, limba italiana principio, franceza principe)