Pronunța
Definitie, sens si explicatie
1Pronunța, pronunt, verb I.
1. Tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propozitii, fraze; a articula. ♦ A tine un discurs, o cuvantare etcetera
2. Tranzitiv A da o hotarare, o sentinta judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatii cu care este investit.
3. Reflexiv A-si spune parerea, a-si da avizul; a lua atitudine. – Din limba latina Pronuntiare, franceza Prononcer.
1. Tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propozitii, fraze; a articula. ♦ A tine un discurs, o cuvantare etcetera
2. Tranzitiv A da o hotarare, o sentinta judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatii cu care este investit.
3. Reflexiv A-si spune parerea, a-si da avizul; a lua atitudine. – Din limba latina Pronuntiare, franceza Prononcer.
2Pronunța verb
1. a articula, a emite, a rosti. (A - deslusit sunetele.)
2. a rosti, (invechit) a proforisi. (- literele pe rand.)
3. a (se) spune. (În Moldova, „picior” se - „chicior”.)
4. verifica cuvantul: scoate.
5. verifica cuvantul: formula.
6. (Jur.) a rosti. (A - sentinta.)
7. a rosti, a tine. (A - un discurs.)
8. (rar) a se rosti. (Se - intr-o problema.)
9. verifica cuvantul: declara.
1. a articula, a emite, a rosti. (A - deslusit sunetele.)
2. a rosti, (invechit) a proforisi. (- literele pe rand.)
3. a (se) spune. (În Moldova, „picior” se - „chicior”.)
4. verifica cuvantul: scoate.
5. verifica cuvantul: formula.
6. (Jur.) a rosti. (A - sentinta.)
7. a rosti, a tine. (A - un discurs.)
8. (rar) a se rosti. (Se - intr-o problema.)
9. verifica cuvantul: declara.
3Pronunta verb, indicativ prezent 1 singular pronunt, 3 singular si plural pronunta
4A Pronunța pronunt tranzitiv 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentinte, hotarari etcetera) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunostinta publicului dupa dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, limba franceza: prononcer
5A se Pronunța ma pronunt intranzitiv A-si spune parerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare, limba franceza: prononcer
6Pronunța verb I.
1. tr.
A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A tine, a rosti (un discurs).
2. tr., reflexiv (Jur.) A face cunoscut, a comunica o sentinta, o hotarare etcetera
3. refl.
A-si spune parerea; a lua atitudine. [P.i. pronunt. / < limba latina pronuntiare, conform limba italiana pronunziare, franceza prononcer].
1. tr.
A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A tine, a rosti (un discurs).
2. tr., reflexiv (Jur.) A face cunoscut, a comunica o sentinta, o hotarare etcetera
3. refl.
A-si spune parerea; a lua atitudine. [P.i. pronunt. / < limba latina pronuntiare, conform limba italiana pronunziare, franceza prononcer].
7Pronunța verb I. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♢ a tine, a rosti (un discurs).
Ii. tr., reflexiv (jur.) a decide in urma unor dezbateri, a comunica o sentinta, o hotarare etcetera Iii. reflexiv a-si spune parerea; a opina. (< limba latina pronuntiare, franceza prononcer)
Ii. tr., reflexiv (jur.) a decide in urma unor dezbateri, a comunica o sentinta, o hotarare etcetera Iii. reflexiv a-si spune parerea; a opina. (< limba latina pronuntiare, franceza prononcer)