DexDefinitie.com

Propriu -ie

Propriu, -ie, proprii, adjectiv 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe…

Definiții pentru „Propriu -ie”

6 definiții din 6 dicționare

1

Propriu, -ie, proprii, adjectiv

1.
Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare.
3.
Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat.
4.
(Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată.
Expresie Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind.
(Despre sensuri) De bază, prim.

Din latină Proprius, franceză Propre.

DEX – dicționarul explicativ

2

Propriu proprie (Proprii)

1.
Care este proprietatea cuiva; care aparține unei persoane; individual.
Nume (sau Substantiv) Propriu nume dat unei ființe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri.
2.
Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunțare proprie.
3.
Care este în concordanță deplină; adecvat; potrivit.
4.
(despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată.
Sens propriu sens inițial, de bază. Propriu-zis la drept vorbind; de fapt.

<latină proprius, franceză propre

NODEX – noul dicționar explicativ

3

Propriu, -ie adjectiv

1.
Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal.
Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii.
2.
Caracteristic, particular.
3.
Indicat, bun pentru...
4.
(Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat.
Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind.
(Despre sensuri; op. f i g u r a t) Prim, de bază, natural.

[Pronume -priu. / < latină proprius, conform franceză propre].

DN – dicționar de neologisme

4

Propriu, -ie adjectiv

1.
care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
2.
caracteristic, particular.
3.
care este bun, indicat pentru...
4.
(despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată.
propriu-zis = de fapt; la drept vorbind.
(despre sensuri) prim, de bază.

(< latină proprius, franceză propre)

MDN – marele dicționar de neologisme

Încă 2 definiții din alte dicționare
5

Propriu (proprie), adjectiv – Personal, specific.

Franceză propre. – Derivat impropriu, adjectiv, din franceză impropre; proprietar (variantă vulg. propietar), substantiv masculin, din franceză proprietaire; prop(r)ietăreasă, substantiv feminin (stăpînă); prop(r)ietate, substantiv feminin, din franceză propriete; improprietate, substantiv feminin, din franceză impropriete; împrop(r)ietări, verb (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole).

Toate variantă fără r sînt vulgare.

DER – dicționarul etimologic

6

Propriu adjectiv masculin [-priu pronume -priu], articulat propriul, plural proprii, articulat propriii (silabe -pri-ii); feminin singular proprie (silabe -pri-e), articulat propria (silabe -pri-a), genitiv-dativ articulat propriei, plural proprii, articulat propriile (silabe -pri-i-)

DOOM – dicționarul ortografic

Formele adjectivului „propriu”

Adjectivul „propriu” are la feminin forma „proprie”, iar pluralul este „proprii” pentru ambele genuri.

Accentulprópriu
Despărțirea în silabepro-priu
SingularPlural
Masculin, nearticulat
propriuproprii
Masculin, articulat
propriulpropriii
Masculin, genitiv-dativ articulat
propriuluipropriilor
Feminin, nearticulat
proprieproprii
Feminin, genitiv-dativ nearticulat
propriiproprii
Feminin, articulat
propriapropriile
Feminin, genitiv-dativ articulat
proprieipropriilor