Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Propriu -ie

1 * Cuvantul cu diacritice: própriu -ie
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: PROPRIU, -IE, proprii, adjectiv 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ Expresie Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din limba latina proprius, franceza propre.

2 * Cuvantul cu diacritice: propriu
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: Propriu antonim: comun, figurat, impropriu, necaracteristic

3 * Cuvantul cu diacritice: própriu
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: PROPRIU adjectiv 1. verifica cuvantul: particular. 2. verifica cuvantul: personal. 3. individual, particular, personal, (rar) subiectiv. (O viziune, o creație -.) 4. verifica cuvantul: caracteristic. 5. adecvat, bun, indicat, nimerit, potrivit. (Un teren - pentru înflorirea artelor.)

4 * Cuvantul cu diacritice: própriu
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: propriu adjectiv m. [-priu pronume -priu], art. propriul, plural proprii, art. propriii (silabe -pri-ii); f. singular proprie (silabe -pri-e), art. propria (silabe -pri-a), g.-d. art. propriei, plural proprii, art. propriile (silabe -pri-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: própriu -e
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: PROPRIU -e (-i) 1) Care este proprietatea cuiva; care aparține unei persoane; individual. ♢ Nume (sau substantiv) - nume dat unei ființe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri. 2) Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunțare -e. 3) Care este în concordanță deplină; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ Sens - sens inițial, de bază. --zis la drept vorbind; de fapt. limba latina proprius, limba franceza: propre

6 * Cuvantul cu diacritice: própriu -ie
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: PROPRIU, -IE adjectiv 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ♢ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ♢ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. f i g u r a t) Prim, de bază, natural. [Pronume -priu. / < limba latina proprius, conform franceza propre].

7 * Cuvantul cu diacritice: própriu -ie
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: PROPRIU, -IE adjectiv 1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. 2. caracteristic, particular. 3. care este bun, indicat pentru... 4. (despre cuvinte, stil etcetera) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată. ♦ --zis = de fapt; la drept vorbind. ♦ (despre sensuri) prim, de bază. (< limba latina proprius, franceza propre)

8 * Cuvantul cu diacritice: própriu próprie
Cuvantul fara diacritice: propriu

Definitie: propriu (proprie), adjectiv – Personal, specific. Franceza propre. – Derivat impropriu, adjectiv , din franceza impropre; proprietar (var. vulg. propietar), substantiv masculin, din franceza proprietaire; prop(r)ietăreasă, substantiv feminin (stăpînă); prop(r)ietate, substantiv feminin, din franceza propriete; improprietate, substantiv feminin, din franceza impropriete; împrop(r)ietări, verb (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate varianta fără r sînt vulgare.