Definitie Prostie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Prostie, prostii, substantiv feminin
1. Starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost; (concretizat) fapta, comportare, vorba care denota o astfel de stare.
2. Vorba, fapta sau lucru lipsite de seriozitate, de importanta; fleac; absurditate, ineptie. – Prost + sufix -ie.

Varianta definitie 2: Prostie substantiv verifica cuvantul: ignoranta, incultura, modestie, nepricepere, nestiinta, simplicitate, simplitate.

Varianta definitie 3: Prostie substantiv
1. natangie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natangeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (invechit si reg.) nataraie, (invechit) narozenie, (familiar) zevzecie. (E de-o - proverbiala.)
2. dobitocie, imbecilitate, natangie, neghiobie, nerozie, prosteala, tampenie, (invechit) prostime. (A dat dovada de o mare -.)
3. (concretizat) gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, stupiditate, (rar) netotie, (invechit si reg.) nataraie. (Mare - a spus.)
4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (invechit) prostaticie. (Ce e - asta?)
5. verifica cuvantul: absurditate.
6. gafa, pozna. (A comite o -.)
7. verifica cuvantul: copilarie.
8. verifica cuvantul: maruntis.

Varianta definitie 4: Prostie substantiv feminin, art. prostia, g.-d. art. prostiei; plural prostii, art. prostiile

Varianta definitie 5: Prostie -i f. 1) Stare a celui prost. 2) Fapta sau vorba de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la plural Vorbe lipsite de importanta; vorbe goale; fleacuri. ♢ A-i scoate cuiva -ile din cap a face pe cineva sa renunte la intentiile sale, considerate ciudate. /prost + sufix -ie