Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Provocator -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: provocatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adjectiv Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Varianta: (popular) provocător, -oare adjectiv ] – Din franceza provocateur.

2 * Cuvantul cu diacritice: provocatór
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR s., adjectiv 1. s., adjectiv verifica cuvantul: instigator. 2. adjectiv verifica cuvantul: agresiv. 3. adjectiv verifica cuvantul: senzual. 4. adjectiv verifica cuvantul: ostentativ. 5. adjectiv sfidător. (Un gest -.) 6. adjectiv pricinuitor, producător. (Motiv - de tulburări.)

3 * Cuvantul cu diacritice: provocatór
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: provocator adjectiv m., plural provocatori; f. singular și plural provocatoare

4 * Cuvantul cu diacritice: provocatór
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR¹ adverb Într-un mod care constituie o provocare. franceza provocateur

5 * Cuvantul cu diacritice: provocatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR² -oare (-ori, -oare) Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care ațâță; agresiv; ațâțător. franceza provocateur

6 * Cuvantul cu diacritice: provocatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR³ -oare (-ori, -oare) m. și f. 1) Persoană care provoacă. 2) Persoană care se ocupă de provocări. franceza provocateur

7 * Cuvantul cu diacritice: provocatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR, -OARE adjectiv Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. substantiv masculin Cel care provoacă la luptă, la întrecere etcetera [Varianta provocător, -oare adjectiv , substantiv masculinf. / conform franceza provocateur, limba latina provocator].

8 * Cuvantul cu diacritice: provocatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: provocator

Definitie: PROVOCATOR, -OARE I. adjectiv care provoacă; provocant. ♢ ostentativ. II. substantiv masculin f. cel care instigă. (< franceza provocateur, limba latina provocator)

Informatii si statistici despre acest cuvant

Cuvantul este compus din: 10 litere.
Fiind format din 10 litere, acest cuvant este de dimensiune mare.
Cuvantul nu contine diacritica: ă
Cuvantul nu contine diacritica: â
Cuvantul nu contine diacritica: î
Cuvantul nu contine diacritica: ș
Cuvantul nu contine diacritica: ț
Cuvantul nu contine diacritica: ö
Cuvantul incepe cu litera "p" si se termina cu litera "r"

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse

Liste si combinatii de cuvinte

Cuvinte aleatoare

Prima Pagina

Despre Diacritice

Despre Site

Politica de confidentialitate

Contact

DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.

Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.