Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pungă

1 * Cuvantul cu diacritice: púngă
Cuvantul fara diacritice: punga

Definitie: PUNGĂ, pungi, substantiv feminin 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etcetera, cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ♢ Expresie A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etcetera; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etcetera). ♦ Conținutul unei pungi (1); prin extensiune bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; prin extensiune suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ♢ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Botanica; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: púngă
Cuvantul fara diacritice: punga

Definitie: pungă substantiv feminin, g.-d. art. pungii, plural pungi

3 * Cuvantul cu diacritice: púngă -gi
Cuvantul fara diacritice: punga

Definitie: PUNGĂ -gi f. 1) Săculeț (de piele, de pânză etcetera), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. ♢ A fi gras la - a fi bogat. A-și umplea -ga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (sau a-și desface) -ga a fi darnic. A-și strânge -ga a face mai puține cheltuieli. A face (sau a strânge) gura - a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] limba neogreaca: punghi

4 * Cuvantul cu diacritice: púngă púngi
Cuvantul fara diacritice: punga

Definitie: pungă (pungi), substantiv feminin – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară cuvant invechit, care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, conform limba neogreaca: πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), conform limba latina med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul limba slava (veche) pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Derivat pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), substantiv neutru și feminin: (pungă); punguliță, substantiv feminin (plantă, Thlaspi arvense); pungi, verb ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, substantiv masculin (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, verb (a fura); pungășie (var. pungășeală), substantiv feminin (furtișag); pungășoaică, substantiv feminin (hoață); pungășesc, adjectiv (hoțesc); pungășește, adverb (ca pungașii); pungui, verb (a (se) încreți; reflexiv, a se strînge, a se micșora); pungăli verb (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, substantiv feminin (lucru prost făcut).