Pup
Definitie, sens si explicatie
1Pup1, pupi, substantiv masculin (Familiar si in limbajul copiilor) Sarut. – Din Pupa (derivat regresiv).
2Pup2 interjectie verifica cuvantul: Pu.
3Pup substantiv verifica cuvantul: boboc, calota, capita, cifoza, ciuciulete, claie, coc, cocoasa, gibozitate, gura, minciuna, minciunea, minciunica, mot, mugur, ochi, porcoi, sarut, sarutare, scovarda, stog, uscatea, uscatica, zbarciog.
4Pup substantiv masculin, plural pupi
5Pup -i m. (in limbajul copiilor) Gest constand in atingerea cu buzele in semn de afectiune. /v. a pupa
6Pup2, pupuri, substantiv neutru (Regional)
1. (În expresie) A sedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine.
2. Gheb, cocoasa.
3. Paine mica, malai copt in cenusa; turta, bot. – Magh. Pup „gheb”.
1. (În expresie) A sedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine.
2. Gheb, cocoasa.
3. Paine mica, malai copt in cenusa; turta, bot. – Magh. Pup „gheb”.
7Pup (pupi), substantiv masculin –
1. Boboc, mugure. –
2. Piine coapta in spuza. –
3. Zbirciog (Morchella). –
4. Pistrui, alunita. –
5. Model de cusatura in cerc.
Creatie expresiva, varianta a lui pop, conform coc.
Derivat din limba slava (veche) pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, Ii, 299; Byhan 326; Tiktin), conform bulgara, limba rusa pup, limba sarba:, cr. pup(a), ar explica numai primul sens.
Derivat din limba latina pŭppa „tita, mugure” (Puscariu 1403; Rew 6854) nu pare mai convingatoare; coincidentele se explica prin izvorul comun expresiv, conform limba neogreaca: πούπη „cocoasa”, limba albaneza pupë „mot”.
Derivat pupa, verb (a saruta; familiar, a obtine, a capata), cuvint infantil si familiar, a carui der. din limba latina *pŭppāre „a suge” ‹ pŭppa „sin” (Puscariu, Cov.
Lit., 1905, 299; Puscariu 1403; Candrea-dens., 1475; Rew 6854; Pascu, Arhiva, Xvi, 1905), conform limba italiana poppare, pare improbabila; pupat (var. familiara pupic, pupui), substantiv neutru (sarut); pupacios (var. pupator), adjectiv (care saruta mult); pupatura, substantiv feminin (sarut); impupi, verb (Trans., a incolti, a inmuguri); pupuica, substantiv feminin (vlastar, puicuta), contaminare a lui pup cu puica; popui, substantiv neutru (Trans., cocoasa), pe care Tiktin si Candrea il puneau in legatura cu mag. pup; pupai, verb (a face ca pupaza; a flecari, a cleveti); pupui, verb (a sopti).
Conform: pop, pupaza.
1. Boboc, mugure. –
2. Piine coapta in spuza. –
3. Zbirciog (Morchella). –
4. Pistrui, alunita. –
5. Model de cusatura in cerc.
Creatie expresiva, varianta a lui pop, conform coc.
Derivat din limba slava (veche) pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, Ii, 299; Byhan 326; Tiktin), conform bulgara, limba rusa pup, limba sarba:, cr. pup(a), ar explica numai primul sens.
Derivat din limba latina pŭppa „tita, mugure” (Puscariu 1403; Rew 6854) nu pare mai convingatoare; coincidentele se explica prin izvorul comun expresiv, conform limba neogreaca: πούπη „cocoasa”, limba albaneza pupë „mot”.
Derivat pupa, verb (a saruta; familiar, a obtine, a capata), cuvint infantil si familiar, a carui der. din limba latina *pŭppāre „a suge” ‹ pŭppa „sin” (Puscariu, Cov.
Lit., 1905, 299; Puscariu 1403; Candrea-dens., 1475; Rew 6854; Pascu, Arhiva, Xvi, 1905), conform limba italiana poppare, pare improbabila; pupat (var. familiara pupic, pupui), substantiv neutru (sarut); pupacios (var. pupator), adjectiv (care saruta mult); pupatura, substantiv feminin (sarut); impupi, verb (Trans., a incolti, a inmuguri); pupuica, substantiv feminin (vlastar, puicuta), contaminare a lui pup cu puica; popui, substantiv neutru (Trans., cocoasa), pe care Tiktin si Candrea il puneau in legatura cu mag. pup; pupai, verb (a face ca pupaza; a flecari, a cleveti); pupui, verb (a sopti).
Conform: pop, pupaza.