Pupa
Definitie, sens si explicatie
1Pupa, pup, verb I. (Familiar)
1. Tranzitiv si reflexiv recipr.
A (se) saruta. ♢ Expresie (Tranzitiv) A pupa in bot (pe cineva) = a lingusi, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (in bot) cu cineva = a se intelege bine cu cineva, a se afla in relatii de intimitate cu cineva.
2. Tranzitiv (Mai ales in constructii negative) A ajunge sa obtina ceva ravnit; a dobandi.
Nu mai pupi tu plimbare. – Limba Latina *puppare.
1. Tranzitiv si reflexiv recipr.
A (se) saruta. ♢ Expresie (Tranzitiv) A pupa in bot (pe cineva) = a lingusi, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (in bot) cu cineva = a se intelege bine cu cineva, a se afla in relatii de intimitate cu cineva.
2. Tranzitiv (Mai ales in constructii negative) A ajunge sa obtina ceva ravnit; a dobandi.
Nu mai pupi tu plimbare. – Limba Latina *puppare.
2Pupa verb verifica cuvantul: capata, dobandi, obtine, primi, saruta.
3Pupa (directie) substantiv feminin invar.
4Pupa verb, indicativ prezent 1 singular pup, 3 singular si plural pupa
5A pupa pup tranzitiv familiar 1) A atinge (usor) cu buzele (in semn de dragoste, de respect, de afectiune sau de umilinta); a saruta. ♢ - in bot (Pe cineva) a se lingusi (pe langa cineva). 2) (precedat de negatia Nu) A nu obtine, desi dorinta exista. /<lat. puppare
6A se pupa ma pup intranzitiv A face (concomitent) schimb de pupaturi (cu cineva). ♢ - in bot (Cu cineva) a se afla in relatii de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare