Definitie Purta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Purta, port, verb I.
1. Tranzitiv A lua, a ridica, a tine pe cineva sau ceva in mana, in brate etcetera pentru a-l transporta in alta parte; a duce. ♢ Expresie A purta pe cineva pe palme = a arata cuiva o grija deosebita, a rasfata pe cineva.
A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva dupa bunul sau plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma in pozitia regulamentara de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mana intr-alta, din mana in mana, de la unul la altul) ♢ Expresie A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a barfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a cara. ♦ (Despre animale) A trage dupa sine.
2. Tranzitiv A duce dintr-o parte in alta, dintr-un loc in altul sau intr-un anumit loc; a conduce (indrumand, calauzind, dirijand); a insoti. ♦ (Înv. si popular) A induce in eroare; a amagi, a pacali. ♢ Expresie A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fara a-si tine cuvantul (pentru a obtine un ragaz); a taragana. ♦ (Popular) A manui o unealta.
3. Tranzitiv A-si duce sarcina, a avea fat in pantece. ♦ Figurativ A suporta, a suferi, a rabda.
4. Reflexiv (Regional) A umbla (de colo pana colo), a circula, a merge.
5. Tranzitiv A misca incoace si incolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-si tine corpul intr-o anumita pozitie. ♦ A face sa se miste de colo pana colo; a agita, a plimba dintr-o parte in alta.
6. Tranzitiv A avea, a poseda, a detine; a contine, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ♢ Locutiune verb A purta dusmanie (sau pica) = a dusmani.
A purta interes = a se interesa de... (Regional) A purta frica de... = a se teme de...
7. Tranzitiv A avea, a mosteni sau a transmite un nume.
8. Tranzitiv A avea, a tine asupra sa (pentru a se folosi la nevoie).
9. Tranzitiv A pune pe sine un obiect de imbracaminte, o podoaba etcetera, a fi imbracat, incaltat sau impodobit cu..., a folosi un anumit obiect de imbracaminte sau de incaltaminte. ♢ Locutiune adjectiv De purtat = care serveste ca imbracaminte (de fiecare zi). ♢ Expresie A purta doliu = a umbla imbracat in negru (in semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe imbracaminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natura sau datorita obiceiului, a modei etcetera) Poarta un coc monumental. ♢ Expresie (Familiar) A purta coarne = (despre barbati) a fi inselat in casnicie. (Refl. impers.) Se poarta = e la moda, se obisnuieste, e modern. ♦ Reflexiv A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranzitiv A aranja imbracamintea, accesoriile de imbracaminte, parul etcetera intr-un anumit fel.
Poarta parul peste cap.
10. Tranzitiv A suporta cheltuielile, grija cuiva; a intretine. ♢ Expresie A purta de grija cuiva = a ingriji.
A purta grija cuiva = a fi ingrijorat din cauza cuiva.
11. Tranzitiv A detine o functie, un post, un titlu. ♢ Expresie A purta raspunderea = a fi raspunzator.
12. Tranzitiv A intretine, a duce, a sustine. ♢ Locutiune verb A purta (o) discutie = a discuta.
A purta (o) conversatie = a conversa.
A purta lupte (sau razboi) = a se lupta, a se razboi.
13. Tranzitiv (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etcetera un semn distinctiv.
14. Reflexiv A se comporta, a se manifesta (intr-un anumit fel). – Limba Latina Portare.

Varianta definitie 2: Purta verb verifica cuvantul: apuca, castiga, cuceri, deplasa, desfasura, dobandi, duce, evolua, grabi, iuti, indrepta, indura, intampla, lua, merge, misca, obtine, orienta, pasi, patimi, pati, petrece, pleca, porni, rabda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.

Varianta definitie 3: Purta verb
1. verifica cuvantul: cara.
2. a transmite, a trece. (- paharul din mana in mana.)
3. a avea, a tine. (- in mana un buchet de flori.)
4. a tine. (O - de talie.)
5. verifica cuvantul: duce.
6. a sprijini, a sustine, a tine. (Vom merge cat ne-or - picioarele.)
7. a merge, a umbla. (Vara - o bluza subtire.)
8. a avea. (- pantofi galbeni.)
9. verifica cuvantul: comporta.
10. a avea, a detine, a poseda. (- numele de roman.)
11. a avea, a nutri. (- cele mai bune sentimente pentru ...)
12. a pastra, a retine. (- in suflet icoana copilariei.)
13. a duce, a intretine. (A - o corespondenta vie cu ...)
14. a da, a desfasura, a duce, a sustine, (invechit) a sta. (Au - o lupta continua cu inertia.)
15. a ademeni, a amagi, a incanta, a insela, a minti, a momi, a pacali, a prosti, a trisa, (livresc) a iluziona, (invechit si reg.) a juca, a planisi, a poticari, a prilesti, a sminti, a smomi, a sutili, (regional) a sugui, (Transilvania si Banat) a celui, (Munt.) a maglisi, (Transilvania) a tasca, (invechit) a aromi, a blazni, a gambosi, a maguli, a mistifica, a surprinde, (familiar) a duce, a fraieri, a smecheri, (familiar figurativ) a arde, a frige, a incalta, a pingeli, a pingelui, a parli, a potcovi, a praji, (Mold. figurativ) a boi, (invechit figurativ) a luneca. (I-a - cu minciuni.)

Varianta definitie 4: Purta verb, indicativ prezent 1 singular port, 3 singular si plural poarta

Varianta definitie 5: A purta port tranzitiv I. 1) (fiinte sau lucruri) A deplasa tinand (in brate, pe spate, intr-un loc special amenajat in acest scop etcetera); a duce. - ghiozdanul. ♢ - (Pe cineva) Pe palme (sau Ca pe palme) a avea o grija deosebita (fata de cineva). - arma a manui arma pentru a da onorul. 2) figurativ (greutati de ordin moral) A rabda simtind inutilitatea protestului; a indura. Poarta cu greu ura dusmanului. ♢ - jugul a fi impilat, exploatat. 3) (fiinte sau lucruri) A duce dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a cara. Trenul l-a -t prin multe orase. 4) (fiinte) A duce cu sine sau dupa sine. Poarta copilul la lucru. Îl poarta de mana. ♢ - cu vorba (Pe cineva) a taragana realizarea celor promise. 5) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte, podoabe etcetera) A avea cu sine. El poarta barba. Port cercei de aur. ♢ - sarcina a fi gravida. 6) (acte, bani etc.) A tine la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat in calitate de semn distinctiv. Documentul poarta antetul institutiei. ♢ Poarta numele (sau Porecla, titlul) a avea drept nume (sau porecla, titlu). 8) (corpul sau parti ale lui) A misca dintr-un loc in altul sau dintr-o pozitie in alta; a deplasa; a dirija. Îsi purta mana deasupra capului meu. 9) (unelte si instrumente) A pune in functiune operand (dibaci) cu mainile; a manui; a manipula. Poarta cu iscusinta bisturiul. 10) A face sa se poarte. II. (in imbinari stabile) 1) (sugerand ideea de mentinere a unei stari de spirit). - (Cuiva) De grija, - grija cuiva verifica cuvantul: GrijĂ. - raspunderea a raspunde de ceva. - dusmanie (sau Pica) a dusmani. - cuiva sambetele a purta pizma cuiva. - interes verifica cuvantul: Interes. Interesul poarta fesul verifica cuvantul: Fes. A-i - frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerand ideea de conducere si de organizare) - gospodaria a avea in grija sa treburile gospodariei. - razboi (sau Lupte) a se razboi. - o discutie a discuta. - biruinta a birui. /<lat. portare

Varianta definitie 6: A se purta ma port intranzitiv A avea un anumit fel de conduita; a se comporta. - grosolan. /<lat. portare

Varianta definitie 7: Purta (port, purtat), verb –
1. A duce. –
2. A transporta, a conduce. –
3. A dirija, a administra, a guverna. –
4. A trage dupa sine, a tine, a poseda. –
5. A pune pe sine, a folosi, a imbraca. –
6. A imbraca pe altcineva, a intretine (un fiu, o femeie etcetera). –
7. A impinge, a determina. –
8. A sustine, a sprijini. –
9. (Refl.) A merge, a se misca. –
10. (Refl.) A se comporta. – Mr. portu, purtare, megl., istr. port.
Limba Latina portāre (Puscariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672), conform limba italiana portare, prov., cat., sp., port. portar, franceza porter. – Derivat purtare, substantiv feminin (actiunea de a se purta; conduita); purtaret, adjectiv (usor de purtat; cuvant invechit, mobil, nestatornic; de toate zilele, curent); purtat, adjectiv (dus, transportat; uzat; experimentat, invechit); purtator, substantiv masculin (aducator), pe care Candrea-Dens., 1484 si REW 6674 il deriva direct din limba latina portātor; nepurtat, adjectiv (nefolosit); prepurta, verb reflexiv (Banat, a plimba). – Derivat neol. porto, substantiv masculin, din limba germana Porto; port-altoi, substantiv neutru (planta care poarta altoiul), dupa franceza porte-greffe; port-drapel, substantiv masculin (stegar), din franceza porte-drapeau; por(t)moneu, substantiv neutru, din franceza porte-monnaie; portofel, substantiv neutru, dupa franceza portefeuille, prin intermediul limba neogreaca: πορτοφόλι, dublet al lui portofoliu, substantiv neutru (functie ministeriala, titlu); port-tigar, substantiv neutru, cuvant invechit, din franceza porte-cigares; port-tigareta, substantiv feminin, din franceza porte-cigarettes; port-vizit, substantiv neutru, din franceza porte-visite; importa, verb, din franceza importer; important, adjectiv , din franceza important; importanta, substantiv feminin, din franceza importance; deporta, verb, din franceza deporter; comporta, verb; suporta, verb; reporta, verb; transporta, verb etcetera