Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Purta

1 * Cuvantul cu diacritice: purtá
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: PURTA, port, verb I. 1. Tranzitiv A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etcetera pentru a-l transporta în altă parte; a duce. ♢ Expresie A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul) ♢ Expresie A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra. ♦ (Despre animale) A trage după sine. 2. Tranzitiv A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți. ♦ (Înv. și popular) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli. ♢ Expresie A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna. ♦ (Popular) A mânui o unealtă. 3. Tranzitiv A-și duce sarcina, a avea făt în pântece. ♦ Figurativ A suporta, a suferi, a răbda. 4. Reflexiv (Regional) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge. 5. Tranzitiv A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție. ♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta. 6. Tranzitiv A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ♢ Locutiune verb A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (Regional) A purta frică de... = a se teme de... 7. Tranzitiv A avea, a moșteni sau a transmite un nume. 8. Tranzitiv A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranzitiv A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etcetera, a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. ♢ Locutiune adjectiv De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). ♢ Expresie A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etcetera) Poartă un coc monumental. ♢ Expresie (Familiar) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (Refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern. ♦ Reflexiv A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranzitiv A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etcetera într-un anumit fel. Poarta părul peste cap. 10. Tranzitiv A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține. ♢ Expresie A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 11. Tranzitiv A deține o funcție, un post, un titlu. ♢ Expresie A purta răspunderea = a fi răspunzător. 12. Tranzitiv A întreține, a duce, a susține. ♢ Locutiune verb A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război. 13. Tranzitiv (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etcetera un semn distinctiv. 14. Reflexiv A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel). – Limba Latina portare.

2 * Cuvantul cu diacritice: purtá
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: PURTA verb verifica cuvantul: apuca, câștiga, cuceri, deplasa, desfășura, dobândi, duce, evolua, grăbi, iuți, îndrepta, îndura, întâmpla, lua, merge, mișca, obține, orienta, păși, pătimi, păți, petrece, pleca, porni, răbda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.

3 * Cuvantul cu diacritice: purtá
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: PURTA verb 1. verifica cuvantul: căra. 2. a transmite, a trece. (- paharul din mână în mână.) 3. a avea, a ține. (- în mână un buchet de flori.) 4. a ține. (O - de talie.) 5. verifica cuvantul: duce. 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or - picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara - o bluză subțire.) 8. a avea. (- pantofi galbeni.) 9. verifica cuvantul: comporta. 10. a avea, a deține, a poseda. (- numele de român.) 11. a avea, a nutri. (- cele mai bune sentimente pentru ...) 12. a păstra, a reține. (- în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A - o corespondență vie cu ...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (învechit) a sta. (Au - o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livresc) a iluziona, (învechit și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (regional) a șugui, (Transilvania și Banat) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilvania) a tășca, (învechit) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (familiar) a duce, a fraieri, a șmecheri, (familiar figurativ) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. figurativ) a boi, (învechit figurativ) a luneca. (I-a - cu minciuni.)

4 * Cuvantul cu diacritice: purtá
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: purta verb, indicativ prezent 1 singular port, 3 singular și plural poartă

5 * Cuvantul cu diacritice: a purtá port
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: A PURTA port tranzitiv I. 1) (ființe sau lucruri) A deplasa ținând (în brațe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etcetera); a duce. - ghiozdanul. ♢ - (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (față de cineva). - arma a mânui arma pentru a da onorul. 2) figurativ (greutăți de ordin moral) A răbda simțind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura dușmanului. ♢ - jugul a fi împilat, exploatat. 3) (ființe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a -t prin multe orașe. 4) (ființe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână. ♢ - cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise. 5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, podoabe etcetera) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur. ♢ - sarcină a fi gravidă. 6) (acte, bani etc.) A ține la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituției. ♢ Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu). 8) (corpul sau părți ale lui) A mișca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziție în alta; a deplasa; a dirija. Își purta mâna deasupra capului meu. 9) (unelte și instrumente) A pune în funcțiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusință bisturiul. 10) A face să se poarte. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerând ideea de menținere a unei stări de spirit). - (cuiva) de grijă, - grija cuiva verifica cuvantul: GRIJĂ. - răspunderea a răspunde de ceva. - dușmănie (sau pică) a dușmăni. - cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. - interes verifica cuvantul: INTERES. Interesul poartă fesul verifica cuvantul: FES. A-i - frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerând ideea de conducere și de organizare) - gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. - război (sau lupte) a se război. - o discuție a discuta. - biruință a birui. limba latina portare

6 * Cuvantul cu diacritice: a se purtá mă port
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: A SE PURTA mă port intranzitiv A avea un anumit fel de conduită; a se comporta. - grosolan. limba latina portare

7 * Cuvantul cu diacritice: purtá pórt purtát
Cuvantul fara diacritice: purta

Definitie: purta (port, purtat), verb – 1. A duce. – 2. A transporta, a conduce. – 3. A dirija, a administra, a guverna. – 4. A trage după sine, a ține, a poseda. – 5. A pune pe sine, a folosi, a îmbrăca. – 6. A îmbrăca pe altcineva, a întreține (un fiu, o femeie etcetera). – 7. A împinge, a determina. – 8. A susține, a sprijini. – 9. (Refl.) A merge, a se mișca. – 10. (Refl.) A se comporta. – Mr. portu, purtare, megl., istr. port. Limba Latina portāre (Pușcariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672), conform limba italiana portare, prov., cat., sp., port. portar, franceza porter. – Derivat purtare, substantiv feminin (acțiunea de a se purta; conduită); purtăreț, adjectiv (ușor de purtat; cuvant invechit, mobil, nestatornic; de toate zilele, curent); purtat, adjectiv (dus, transportat; uzat; experimentat, învechit); purtător, substantiv masculin (aducător), pe care Candrea-Dens., 1484 și REW 6674 îl derivă direct din limba latina portātor; nepurtat, adjectiv (nefolosit); prepurta, verb reflexiv (Banat, a plimba). – Derivat neol. porto, substantiv masculin, din limba germana Porto; port-altoi, substantiv neutru (plantă care poartă altoiul), după franceza porte-greffe; port-drapel, substantiv masculin (stegar), din franceza porte-drapeau; por(t)moneu, substantiv neutru, din franceza porte-monnaie; portofel, substantiv neutru, după franceza portefeuille, prin intermediul limba neogreaca: πορτοφόλι, dublet al lui portofoliu, substantiv neutru (funcție ministerială, titlu); port-țigar, substantiv neutru, cuvant invechit, din franceza porte-cigares; port-țigaretă, substantiv feminin, din franceza porte-cigarettes; port-vizit, substantiv neutru, din franceza porte-visite; importa, verb, din franceza importer; important, adjectiv , din franceza important; importanță, substantiv feminin, din franceza importance; deporta, verb, din franceza deporter; comporta, verb; suporta, verb; reporta, verb; transporta, verb etcetera