Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Puț

1 * Cuvantul cu diacritice: puț
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: PUȚ, puțuri, substantiv neutru 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereții pietruiți sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ♢ Puț absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț colector = puț în care se adună apele captate prin mai multe puțuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – Limba Latina puteus.

2 * Cuvantul cu diacritice: puț
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: PUȚ substantiv 1. verifica cuvantul: fântână. 2. verifica cuvantul: sondă. 3. (regional) șaht. (- de mină.)

3 * Cuvantul cu diacritice: puț
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: puț substantiv neutru, plural puțuri

4 * Cuvantul cu diacritice: puț -uri
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: PUȚ -uri n. 1) Groapă adâncă (cu pereții pietruiți sau betonați), săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, pentru alimentarea cu apă potabilă; fântână. 2) Săpătură într-o mină care servește drept cale de transport pentru mineri și materiale și ca mijloc de aerisire. 3) Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. limba latina puteus

5 * Cuvantul cu diacritice: puț!
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: puț interjectie (regional) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.

6 * Cuvantul cu diacritice: puț púțuri
Cuvantul fara diacritice: put

Definitie: puț (puțuri), substantiv neutru – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Limba Latina pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), conform limba italiana pozzo (sard. puzzu), prov. pous, franceza puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, limba albaneza pus (Philippide, II, 652). – Derivat puțar, substantiv masculin (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din limba latina putearius.