Puți
Definitie, sens si explicatie
1Puți, put, verb Iv.
Intranzitiv A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ♢ Expresie A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes.
A puti a pustiu = a fi gol.
Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa.
Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit.
A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Figurativ (Familiar; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de...
Pute piata de mere. – Limba Latina *putire (= putere).
Intranzitiv A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ♢ Expresie A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes.
A puti a pustiu = a fi gol.
Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa.
Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit.
A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Figurativ (Familiar; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de...
Pute piata de mere. – Limba Latina *putire (= putere).
2Puți verb a duhni, a mirosi, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (invechit) a duhori. (- a bautura.)
3Puti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural put, imperfect 3 singular putea; conjunctie: prezent 3 singular si plural puta
4A Puți put intranzitiv 1) A emana un miros urat; a mirosi urat. 2) popular A fi semne ca are sau va avea loc. Pute a bataie. ♢ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etcetera). 3) figurativ familiar A fi plin peste masura; a fi supraincarcat. Pute piata de legume. /<lat. putere
5Puti (putit, putit), verb – A mirosi urit. – Megl. put(putos), ambutiri.
Limba Latina *putῑre in loc de putēre (Puscariu 1414; Rew 6876), conform limba italiana putire (Prati 803), prov., cat. pudir; franceza puer (‹ verifica cuvantul: franceza puir). – Derivat aputit, substantiv neutru (invechit, miros); pucios, adjectiv (urit mirositor), probabil in loc de *puticios, conform verifica cuvantul: limba italiana, pist. puzzoso; pucioasa, substantiv feminin (sulf), in loc de piatra pucioasa (dupa Puscariu 1394 si Candrea de la un limba latina *puteōsa; puciocna (var. pucio(a)gna), substantiv feminin (planta, Bifora radians); imputi, verb (a raspindi un miros greu; reflexiv, a incepe sa miroasa urit, a se putrezi; reflexiv, a se basi); imputiciune, substantiv feminin (duhoare, putoare; lene); imputit, adjectiv (puturos; stricat; lenes). – Conform: putoare.
Limba Latina *putῑre in loc de putēre (Puscariu 1414; Rew 6876), conform limba italiana putire (Prati 803), prov., cat. pudir; franceza puer (‹ verifica cuvantul: franceza puir). – Derivat aputit, substantiv neutru (invechit, miros); pucios, adjectiv (urit mirositor), probabil in loc de *puticios, conform verifica cuvantul: limba italiana, pist. puzzoso; pucioasa, substantiv feminin (sulf), in loc de piatra pucioasa (dupa Puscariu 1394 si Candrea de la un limba latina *puteōsa; puciocna (var. pucio(a)gna), substantiv feminin (planta, Bifora radians); imputi, verb (a raspindi un miros greu; reflexiv, a incepe sa miroasa urit, a se putrezi; reflexiv, a se basi); imputiciune, substantiv feminin (duhoare, putoare; lene); imputit, adjectiv (puturos; stricat; lenes). – Conform: putoare.