Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Puți

1 * Cuvantul cu diacritice: puțí
Cuvantul fara diacritice: puti

Definitie: PUȚI, put, verb IV. Intranzitiv A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ♢ Expresie A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneș. A puți a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă îi tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemulțumit. A-i puți a... = a simți miros de... ♦ Figurativ (Familiar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute piața de mere. – Limba Latina putire (= putere).

2 * Cuvantul cu diacritice: puțí
Cuvantul fara diacritice: puti

Definitie: PUȚI verb a duhni, a mirosi, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (învechit) a duhori. (- a băutură.)

3 * Cuvantul cu diacritice: puțí
Cuvantul fara diacritice: puti

Definitie: puți verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural put, imperfect 3 singular puțea; conjunctie: prezent 3 singular și plural pută

4 * Cuvantul cu diacritice: a puțí put
Cuvantul fara diacritice: puti

Definitie: A PUȚI put intranzitiv 1) A emana un miros urât; a mirosi urât. 2) popular A fi semne că are sau va avea loc. Pute a bătaie. ♢ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etcetera). 3) figurativ familiar A fi plin peste măsură; a fi supraîncărcat. Pute piața de legume. limba latina putere

5 * Cuvantul cu diacritice: puțí puțít puțít
Cuvantul fara diacritice: puti

Definitie: puți (puțit, puțit), verb – A mirosi urît. – Megl. put(puțos), ambuțiri. Limba Latina putῑre în loc de putēre (Pușcariu 1414; REW 6876), conform limba italiana putire (Prati 803), prov., cat. pudir; franceza puer (‹ verifica cuvantul: franceza puir). – Derivat apuțit, substantiv neutru (învechit, miros); pucios, adjectiv (urît mirositor), probabil în loc de puțicios, conform verifica cuvantul: limba italiana, pist. puzzoso; pucioasă, substantiv feminin (sulf), în loc de piatră pucioasă (după Pușcariu 1394 și Candrea de la un limba latina puteōsa; puciocnă (var. pucio(a)gnă), substantiv feminin (plantă, Bifora radians); împuți, verb (a răspîndi un miros greu; reflexiv, a începe să miroasă urît, a se putrezi; reflexiv, a se băși); împuțiciune, substantiv feminin (duhoare, putoare; lene); împuțit, adjectiv (puturos; stricat; leneș). – Conform: putoare.