Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Puțin -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: puțín -ă
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adjectiv , adverb I. Adjectiv 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ♢ Expresie Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ♢ Expresie Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să.... era pe punctul de a... Pentru puțin = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; figurat neînsemnat. ♢ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ♢ Locutiune adverb În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ♢ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuș (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ♢ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: puțin
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: Puțin antonim: mult

3 * Cuvantul cu diacritice: puțín
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: PUȚIN adjectiv , adverb 1. adjectiv insuficient. (Oaste - ă; bani - i.) 2. adjectiv (învechit) scurt. (A scris în - cuvinte totul.) 3. adverb verifica cuvantul: prost. 4. adjectiv verifica cuvantul: câtva. 5. adverb nițel, (popular) oleacă, (învechit) oarece, oareșice. (Stai -) 6. adverb verifica cuvantul: câtva. 7. adjectiv scurt. (În - vreme voi fi la tine.) 8. adverb verifica cuvantul: rar. 9. adverb verifica cuvantul: ușor. 10. adverb verifica cuvantul: întrucâtva. 11. adverb verifica cuvantul: cam. 12. adjectiv verifica cuvantul: redus. 13. adjectiv verifica cuvantul: slab.

4 * Cuvantul cu diacritice: puțín
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: puțin adjectiv m., plural puțini; f. singular puțină, plural puține

5 * Cuvantul cu diacritice: puțín
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: puțin substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: puțín
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: PUȚIN¹ adverb 1) (în opoziție cu mult) În cantitate, în măsură mică. A nins -. A uda - florile. ♢ Cel - minimum. Câtuși (sau cât) de - în măsură cât de mică; măcar un pic. Nu mai - tot atât; în aceeași măsură. Mai - în cantitate, în măsură mai mică. - câte - a) câte un pic; b) fără grabă; încet. Mult, - cât va fi; oricât. Mai mult sau mai - verifica cuvantul: MULT. Pentru - răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi -. limba latina putinus

7 * Cuvantul cu diacritice: puțín -ă
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: PUȚIN² -ă (-i, -e) 1) (în opoziție cu mult) Care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient. -i cercetători. -ă umezeală. ♢ - la minte cam prost; prostuț. - la simțire nesimțitor. 2) (în opoziție cu mare) Care este de dimensiuni, proporții sau volum redus. - pământ. 3) (despre timp) Care este de scurtă durată. limba latina putinus

8 * Cuvantul cu diacritice: puțín puțină
Cuvantul fara diacritice: putin

Definitie: puțin (puțină), adjectiv – Insuficient, redus. – Mr. p(u)țîn, psîn, megl. puțǫn, istr. puțin. Origine obscură. Provine fără îndoială din rădăcina expresivă piț-, conform puță, dar der. nu este clară. Conform: limba latina med. pusinnu, pittinus „mic”, și toate cuvintele romanice care exprimă această idee și care în general sînt puțin clare. Pentru comparativul mai puțin, conform sard. prus pagu ‹ plus paucum. În general se încearcă să se explice acest cuvînt în două feluri: pornind de la paucus, prin intermediul unui der. paucinum (Cipariu, Gram., II, 347; Pascu, I, 150), sau pornind de la putus, prin intermediul lui putinus (Meyer, IF, VI, 122; Candrea, Rom., XXXI, 314; Pușcariu 1418; Loewe 57; REW 6550). Derivat puțintel (f. puțintea, puțintică), adjectiv (nițel), probabil formă disimilată a lui puțincel (Pușcariu, Dacor., I, 326); puținătate (var. puținime, puțintime), substantiv feminin (cantitate mică); împuțina, verb (a reduce, a micșora).