Pârî́
Definitie, sens si explicatie
1Pârî́, parasc, verb Iv.
Tranzitiv (Folosit si absol.)
1. A se plange de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a invinui. ♦ A da pe fata in mod rautacios faptele cuiva, adesea exagerand sau mintind; a vorbi de rau; a denunta.
2. (Înv.) A da pe cineva in judecata, a intenta (cuiva) proces. – Din limba slava (veche) P(ĩ)rĕti.
Tranzitiv (Folosit si absol.)
1. A se plange de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a invinui. ♦ A da pe fata in mod rautacios faptele cuiva, adesea exagerand sau mintind; a vorbi de rau; a denunta.
2. (Înv.) A da pe cineva in judecata, a intenta (cuiva) proces. – Din limba slava (veche) P(ĩ)rĕti.
2Pârî verb verifica cuvantul: certa, invrajbi, judeca, supara.
3Pârî verb verifica cuvantul: denunta.
4Parí verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural parasc, imperfect 3 singular para; conjunctie: prezent 3 singular si plural parasca
5A Pârî -asc tranzitiv A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag, cu intentii rele (in fata unor persoane sau organe oficiale); a denunta; a declara. /<sl. p[a]rĕti