Hotărî́
Definitie, sens si explicatie
1Hotărî́, hotarasc, verb Iv. I.
1. Tranzitiv si reflexiv A alege (intre mai multe posibilitati), a lua sau a face sa ia o hotarare; a (se) decide. ♦ Tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva sa faca ceva.
2. Tranzitiv A stabili, a fixa o data, un termen etcetera
3. Tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. Ii. Tranzitiv (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Reflexiv A se margini cu..., a fi vecin cu... – Din Hotar.
1. Tranzitiv si reflexiv A alege (intre mai multe posibilitati), a lua sau a face sa ia o hotarare; a (se) decide. ♦ Tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva sa faca ceva.
2. Tranzitiv A stabili, a fixa o data, un termen etcetera
3. Tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. Ii. Tranzitiv (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Reflexiv A se margini cu..., a fi vecin cu... – Din Hotar.
2Hotărî verb verifica cuvantul: circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotarnici, invecina, limita, marca, margini, osandi, pedepsi.
3Hotărî verb
1. verifica cuvantul: ordona.
2. verifica cuvantul: institui.
3. verifica cuvantul: stabili.
4. verifica cuvantul: convinge.
5. verifica cuvantul: alege.
6. verifica cuvantul: decide.
7. verifica cuvantul: harazi.
8. verifica cuvantul: orandui.
1. verifica cuvantul: ordona.
2. verifica cuvantul: institui.
3. verifica cuvantul: stabili.
4. verifica cuvantul: convinge.
5. verifica cuvantul: alege.
6. verifica cuvantul: decide.
7. verifica cuvantul: harazi.
8. verifica cuvantul: orandui.
4Hotarí verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural hotarasc, 2 singular hotarasti, 3 singular hotaraste, imperfect 3 singular hotara; conjunctie: prezent 3 singular si plural hotarasca
5A se Hotărî́ ma -Asc intranzitiv A lua o decizie (manifestand interes personal). /Din hotar
6A Hotărî́ -Asc tranzitiv 1) (solutii) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o intelegere prealabila; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar